Alisa Ghincul - Life Coach

Ce făceam eu în 2016?

1. Olimpiada raională la limba și literatura română 2016. Îmi aduc aminte cm profesoara de română îmi spunea că anul acela la republicană vor merge locul 1 și 2, așa că am luat pentru prima dată locul 3, doar ca să nu particip. Eram bună la scris eseuri, dar exprimarea mea verbală lăsa de dorit și nu îmi mai doream să simt umilirea pe care am simțit-o doi ani la rând la republicană. M-am simțit eliberată 😁

2. Iarna se născuse nepoțelul meu, așa că la rugămintea surorii, m-am mutat temporar la ei acasă, ca să fiu de ajutor. Nepoțica mea pe atunci mergea la grădiniță, iar într-o bună zi ne-a adus musafiri 😅, de care, vă las să ghiciți după poză.

3. A fost anul în care absolvisem liceul, anul în care am văzut câtă mizerie se poate revărsa peste o elevă tăcute și exemplară doar pentru că în sfârșit, pentru prima dată, s-a revoltat de nedreptatea ce avea loc. 🧨 Devenisem izgoiul clasei și dușmanul nr. 1 a dirigintei. Ce să-i faci dreptatea nu-i pe placul tuturor. 😁

4. Acum 10 ani, eram nerăbdătoare să mă mut cât mai departe de părinți și satul natal, aveam prea multe amintiri dureroase, așa că am optat pentru cămin, urmând o facultate. De atunci abia aștept ziua în care mă voi întoarce înapoi la țară, dar deja în casa pe care, împreună cu soțul, o construim.

Iar voi, ce momente vă aduceți aminte din 2016?

Te simți singură când nu mai poți? Fă asta👇

⭐ Adu-ți aminte de cele mai plăcute conversații pe care le-ai avut vreodată, acele conversații în care la final erai cu zâmbetul pe buze, inspirată, cu o senzație de căldură în suflet, ca și cm pluteai, ușoară, vaporoasă. 💃

Ți-ai adus aminte?

Iată în așa conversații are loc încărcarea cu energie 🔋, sunt ca o gură de aer atunci când te sufoci.

✅ Acum știi că dacă te retragi în tine, poate că salvezi ce a mai rămas, dar ratezi șansa de a primi energie din conexiunea cu alții.

“Ce pot face?” Gândește-te la:

✨ Pe ce teme vorbeai atunci când conversația te încărca? Cu cine vorbeai?
✨ Cine dintre cunoscuții tăi ar putea să îți ofere acel spațiu de încredere în care să te încarci?
✨ Cine din cercul tău simți că îți consumă din energia ta? Ce s-ar schimba dacă ai interacționa mai rar cu ei și mai des cu alții?

Nu îți face griji dacă nu ai o persoană pentru discuții care încarcă, discuții pentru suflet. Întotdeauna poți apela la mine, prin coaching îți ofer posibilitatea să te încarci și să ieși treptat din epuizare. 🥰

Vrei să afli cm te pot ajuta? Lasă un 📩

Te simți constant obosită chiar dacă dormi și ai grijă de tine⁉️ Iată de ce (vezi în carusel)

⭐Dar dacă să aleg dintre toate cauzele pentru care te simți așa, cea mai importantă ar fi asta:

Îți lipsește un suport emoțional de încredere, acea persoană care să te audă, să te înțeleagă, să-ți conțină emoțiile, gândurile, grijile, fricile și să îți ofere sprijin necondiționat.

Deci e practic o persoană în fața căreia poți fi tu așa cm nimeni nu te știe, cu bune și cu rele. Acolo unde te poți retrage când nu mai poți și ești convinsă că vei fi întâmpinată cu căldură și vei primi exact ceea de ce ai nevoie ca să te ridici mai puternică, mai optimistă și plină de viață.

Dacă îți dorești un astfel de om în viața ta, scrie-mi și hai să ne cunoaștem. 📩

Doar că... 👇

Chiar dacă la exterior totul pare perfect, fără să observi, te obișnuiești să uiți de tine pentru acel serviciu, acele oportunități, acea imagine în grupul social, acea apreciere.

Te lași pe mai târziu, căci tu nu fugi nicăieri, iar restul ar putea dispărea, nu?

Așa ajungi la supraîncărcare mentală.

• Din ce în ce îți vine mai greu să te concentrezi.
• Nu mai ții minte când ultima dată te-ai simțit relaxată sau când ai savurat la voie o plimbare.
• Capul te doare de la gânduri, nu găsești butonul ca să le deconectezi.

Și te trezești într-o bună zi epuizată încât nu îți mai vine să te scoli din pat.

Asta poți preveni 💛 și nu e neapărat să schimbi totul și deodată.

Științific, totul este energie, dar ca acest "tot" să funcționeze pentru tine, e nevoie de liberă circulație și schimb energetic echilibrat.

Și aici apare blocajul, nu unul, ci o mie. Și fiecare le are.

Cu cât mai multe blocaje ai, cu atât mai dificilă este circulația energiei prin tine. Asta înseamnă oboseală, incapacitatea de a te încărca energetic, lipsa de motivație, sens.

Starea ta poate să dureze mult timp, dar este în controlul tău ce decizi să faci cu ea.

Unele persoane aleg să se elibereze de blocaje, așa că apelează la sprijinul meu, prin coaching. Și este o plăcere să văd cm își recapătă energia și dorința de a cuceri această lume. 🥰

Dragă femeie, epuizarea ta se poate trage și dintr-un rol care este incompatibil cu tine:

Rolul de salvator pentru cei aflați în dificultate.
Rolul pe care-l îndeplinești la jobul tău.
Rolul pe care ți l-a pus alții pe umerii tăi.
Rolul de atotștiutor.
etc.

🕵️‍♀️ Ce ar fi dacă ți-ai aloca 5 minute ca să reflectezi asupra la care sunt rolurile pe care le îndeplinești în prezent?

Așa vei observa că, din lista ta, unele roluri nu se aliniază cu valorile interioare personale și sunt doar niște găuri negre unde se scurg energia și timpul tău.

Cu ele e timpul să decizi ce faci mai departe.

Dacă ai nevoie de ajutor, apelează 💌

Care dialog a fost exact ceea de ce ai avut nevoie?

Dacă rezonezi cu modul de rezolvare a problemelor personale prin discuții blânde și acțiuni asumate, te invit pe p🤗gina mea și hai să lucrăm împreună asupra stării tale de bine.

Fii atentă pe cine alegi în calitate de sprijin în procesul tău de dezvoltare și creștere 💛

Ce este comun între empatie și oboseală? 📗 Gânduri din jurnalul meu...

🫣 Recent, mi-am surprins vocea interioară că aproape țipa la mine: “Nu mai vreau să cedez puterea mea, nu mai vreau să dau din mine altora!” și apoi a urmat o perioadă de oboseală care mi-a tăiat pofta de orice.

Mi-am dat seama că am de a face cu o problemă și trebuia să o înțeleg mai bine ca să găsesc soluția. 🔎

⁉️ A fost un șoc să realizez că problema este Empatia mea.
Cu cât ești mai empatică cu atât mai predispusă ești la stres și epuizare mentală – e chiar despre mine.

Ca și toți empaticii, am în interiorul meu o chemare inexplicabilă de a ajuta oamenii din jur, o am de când mă țin minte.

Sunt ca un radar care percepe toate emoțiile din preajmă și încearcă să le echilibreze cu ajutorul resurselor personale. Dacă omul este epuizat, eu îi dau din energia mea, dacă omul suferă, eu preiau din suferința lui și îi dau liniște și speranță în schimb. Fac asta inconștient și îmi place, doar că așa cm îmi striga vocea interioară – rămân apoi fără putere.

🗡️ Empatia este ca o sabie cu două tăișuri: cu cât mai mult ajut, cu atât mai obosită mă simt eu.

Și ce pot face dacă nu vreau să renunț la ea?
✅ Să caut cm să ajut fără să-mi cedez puterea, iar prima acțiune pe care am început să o fac este să mă informez, a doua să apelez la coach.

P.s. Ironia sorții, am dat peste un așa zis “coach” care m-a făcut să mă simt în plus în sesiune 😅 și să înțeleg și mai bine oamenii care ezită să apeleze la coaching, dar despre asta într-o altă postare.