Arte Martiale si Auto-aparare Arad

putea face din JKD “o anumita metoda” de lupta. JKD nu are nici o forma speciala si nici nu urmeaza o filozofie inflexibila si conditionata. JKD nu priveste lupta dintr-o prisma, ci din toate prismele posibile. Cu toate ca JKD se foloseste de toate metodele si mijloa­cele care ii pot fi folositoare scopului (eficienta este singurul obiectiv real al JKD-ului), nu este legata de nimic si de acea e liber. Cu alte cuvinte: JKD include totul, dar JKD-ul nu este posedat de nimic, de acea incercarea de a clasifica JKD-ul ca fiind un stil aparte este gresita. JKD nu poate fi definit ca fiind Kung Fu, Karate, lupta de strada, arta lui Bruce Lee s.m.d. pentru ca JKD este in acelasi timp si „acesta“ si „nici acesta“. JKD nu se sprijina pe nici un stil si nici nu depinde de vreunul. Pentru a intelege JKD trebuie trecut peste orice fel de dualitate a fi “pentru” sau “con­tra”, intr-o uniune organica care sa nu cunoasca diferente. Intelegerea JKD-ului consta in directa cunoastere a uniunii. In JKD nu exista tao / kata si exersarea lor nu este necesara. Trebuie sa constatati diferenta de finete dintre „a nu avea forma“ si „fara forma“. Prima inseamna ignoranta, “fara forma” inseamna ceva maret ce nu poate fi atins. Miezul intelegerii se afla in spiritul fiecaruia si atata timp cat acesta nu va fi atins, totul ramane nesigur (vag) si mediocru. Adevarul nu poate fi atins atata timp cat nu detinem o (re) cunoastere totala despre noi insine si despre potentialul nostru real. In final „a sti“ despre arta martiala inseamna „a sti“ despre noi insine (autocunoastere). In acest moment va veti intreba: „cum vom putea ajunge la acesta autocunoastere?“ Autocunoasterea este ceva personal ce nu poate fi oferita de catre altcineva. De acea nu pot sa va arat sau sa va spun cm sa ajungeti la autocunoastere sau la libertate, pentru ca acestea se afla in voi insiva. Daca v-asi spune ce si cm sa faceti, v-asi rapi o parte din libertate. Legi, formule etc. ingradesc libertatea, iar dictarea din exterior distruge creativitatea ducand la mediocritate. Libertatea creste din autocunoastere si nu urmand o cale anume care va promite in final libertatea totala. Noi nu vom fi dintr-o data “liberi”, pentru ca noi suntem deja “liberi”. A invata nu inseamna a imita si nici nu inseamna capacitatea de a acumula si de a da stiinta acumulata mai departe. Invatarea este un proces con­stant de descoperire, un proces fara sfarsit. In JKD nu incepem sa acumulam, ci incepem sa descoperim motivul nestiintei si a ignorantei noastre. Din pacate majoritatea practicantilor sunt conformisti. In loc sa invete sa aibe incredere in ei insasi si sa se e­xprime liber, ei isi urmeaza orbeste instructorul, simtind astfel ca nu mai trebuie sa se bazeze pe ei insasi, gasind un sentiment de siguranta in imitatie. Produsul (rezultatul) imitatiei este o fiinta dependenta. Analiza independenta care este necesara pentru adevarata intelegere va fi astfel sacrificata. Viata se afla intr-o miscare continua – atat ritmica cauzala cat si intamplatoare. Viata inseamna o constanta schimbare si nu o stagnare. In loc sa “curgem” (adaptandu-ne) cu procesul de schimbare a vietii, multi „maestrii“ din trecut si prezent au creat o forma iluzorie care are ca baza concepte rigide si traditionale, descompunand intregul si lasand ca ceea ce este infinit si „fluid“ sa „impietreasca”. Un instructor bun nu va fi niciodata un aducator de „adevar“. El este doar un ghid, un indrumator spre „adevar“. Din acest motiv, instructorul se va ocupa de fiecare elev in parte studiind-ul si ajutand-ul sa se descopere (autocunoasca) atat interior cat si din punct de vedere exterior pana cand acesta va deveni un organism unificat (intreg). Unii instructori capabili, cauta spre exemplu sa-i confrunte pe elevi cu diferite frustrari pentru ai motiva. Un instructor bun e un catalizator. El trebuie nu numai sa detina o intelegere profunda a lucrurilor dar si sa fie foarte deschis spiritual, flexibil si cu un simt de mare finete.“