Badminton Botoșani

🏸 UN ALTFEL DE CANTONAMENT – O EXPERIENȚĂ DESPRE BADMINTON, PRIETENIE ȘI COMUNITATE!
În perioada 31 august – 5 septembrie, 75 de sportivi din Brașov, Botoșani, Cluj,Galați, București și Onești au participat la un cantonament… altfel.
Am vrut să le prezentăm badmintonul dintr-o perspectivă diferită. Nu doar ca sport, nu doar prin antrenamente și competiții, ci prin tot ceea ce înseamnă să construim, să practicăm și să iubim acest sport. 🏸

Au fost zile în care:

🏸 ne-am antrenat;
💪 am muncit împreună;
😂 ne-am distrat;
🤝 am socializat;
❤️ ne-am cunoscut mai bine;
🌅 am ieșit din sala de sport și am trăit experiențe împreună;
🫶 și, cel mai important, am creat un grup mare, unit prin aceeași pasiune.
75 de sportivi, din 6 orașe diferite, au devenit pentru câteva zile o singură echipă.

Un mare MULȚUMIM celor care au contribuit la această experiență și au fost alături de copii:

👏 Dan Stegaru
👏 Ștefan Maftei
👏 Adriana Mocanu
👏 Molie Andrei

Ne dorim ca acest format să nu rămână doar o experiență de câteva zile. Sperăm să îl putem răspândi și dezvolta, astfel încât badmintonul să însemne pentru cât mai mulți copii nu doar performanță, ci și prietenie, educație, socializare, disciplină și bucuria de a face parte dintr-o comunitate. 💙

Și poate cel mai important lucru cu care vrem să plecăm din acest cantonament este răspunsul fiecăruia la o întrebare simplă:

🏸 DE CE BADMINTON?

Pentru performanță.
Pentru sănătate.
Pentru disciplină.
Pentru prieteni.
Pentru emoții.
Pentru comunitate.
Pentru experiențele pe care le trăim împreună.

Dar, mai presus de toate, pentru că ne place! 🏸

Acum urmează un nou început – școala.

Le dorim tuturor celor 75 de sportivi un an școlar cât mai bun, mult succes, rezultate frumoase și aceeași energie cu care au venit la acest cantonament!

Ne revedem curând pentru o nouă experiență! 🏸

Tien-Chen
CÂND VOINȚA ESTE MAI PUTERNICĂ DECÂT ORICE BARIERE 🏸❤️

La 36 de ani, Chou Tien-chen nu mai joacă doar pentru victorii.
Joacă pentru povestea lui.
În 2023, la doar 33 de ani, fostul număr 2 mondial a primit un diagnostic care putea schimba pentru totdeauna drumul carierei sale: cancer colorectal.
A urmat o operație, o perioadă grea și lupta pentru a-și recâștiga forma fizică și mentală.
Dar Chou nu a renunțat.
S-a întors pe teren. A muncit. A suferit. A pierdut. A câștigat. Și, pas cu pas, și-a construit din nou locul în elita badmintonului mondial.
În 2024 a câștigat Thailand Masters și a mers la Jocurile Olimpice de la Paris, unde a ajuns din nou în sferturile de finală.
Iar astăzi, la New Delhi, la 36 de ani, Chou Tien-chen a mai doborât o barieră: este cel mai vârstnic jucător de simplu masculin care își asigură o medalie la Campionatul Mondial.
Mâine îl așteaptă semifinala.
Dar indiferent de rezultatul ei, Chou a câștigat deja cea mai importantă partidă.

Partida cu el însuși.

Povestea lui ne amintește că vârsta nu trebuie să fie o limită, diagnosticul nu trebuie să fie o sentință pentru visurile tale, iar un moment greu nu trebuie să fie ultimul capitol.
Uneori, cea mai mare victorie nu este medalia.
Este faptul că te ridici și continui.

Chou Tien-chen nu este doar un mare jucător de badminton.
Este un exemplu de curaj, disciplină și putere mentală.
36 de ani. O luptă câștigată. O semifinală mondială. Și încă un vis de îndeplinit. 🇹🇼🏸

Ieri am citit un text incredibil de puternic de la un tată - Ionuț Iordache - mulțumesc, Alex Zamfir
la tine l-am citit.
Și cm lucrurile valoroase merită să circule, vi-l las mai jos.


"Scrisoare către părinții lui David Popovici

Nu vă cunosc. Probabil nu ne vom întâlni niciodată. Vă scriu oricum, pentru că lucrurile astea nu se spun destul pe aici.
Am o fată de treisprezece ani. Săptămâna trecută am aflat, întâmplător, că lucra de o lună la ceva. Nu-mi spusese. Nu pentru că ar fi fost un secret. Ci pentru că voia să-mi arate abia când era bun.
Asta face de vreo doi ani. Îmi aduce doar variantele finale. Ce nu i-a ieșit, ce a șters, ce a lăsat la jumătate - alea nu ajung la mine. La mine ajunge produsul.
Și, când mi-l arată, se uită la fața mea.
Nu la ce a făcut. La fața mea.

Aici e problema mea și de-asta vă scriu: „nu știu dacă am făcut eu ceva”.
Am răsucit-o pe toate părțile. Nu i-am cerut niciodată note. Nu i-am spus niciodată că mă face de râs. Nu i-am pus în palmă nicio chitanță. Sunt aproape sigur de asta. Aproape.
Și totuși fata mea vrea să-mi demonstreze ceva.

Poate că e normal. Poate că orice copil, oriunde în lume, vrea să vadă lumina aia în ochii părintelui și nu are nicio legătură cu mine. Poate că e chiar sănătos. Chiar nu știu. Nu m-am prefăcut niciodată că știu.

Dar am o bănuială mai incomodă. Că nu trebuie neapărat să spui tu propoziția, ca s-o audă copilul tău.

Noi credem că frica e un antrenor bun.
Nu o spunem așa, evident. O spunem elegant. „Trebuie să simtă și el o presiune." „Dacă nu-i pui piciorul în prag, o ia razna." „La mine acasă se face performanță, nu grădiniță”. „Pe mine m-a bătut tata și uite ce om am ieșit."
Teoria asta nu circulă doar prin familii. Circulă prin aer. E în cancelarie, e pe marginea bazinului, e la masa de Crăciun, e în felul în care o rudă binevoitoare o întreabă pe fata mea, la treisprezece ani, ce vrea să se facă - și apoi se uită la mine să vadă dacă răspunsul e acceptabil.
Eu pot să tac acasă cât vreau. Ea trăiește într-o țară care ține scorul.

Asta cred că am înțeles târziu: nu e destul să nu faci rău. Într-un loc ca ăsta, trebuie să construiești activ altceva. Tăcerea mea nu era o pedagogie. Era doar o absență, iar absența s-a umplut cu ce era prin jur.

Și apoi apare un băiat din București care înoată suta de metri liber în 46 de secunde și 86 de sutimi. Roma, august 2022. Record mondial.
Iar noi ce facem? Căutăm secretul.

Suntem convinși că undeva, în spatele copilului, trebuie să existe un antrenor care urlă. Un tată care a bătut cu pumnul în masă. O poveste cu sacrificii și cu un părinte care a spus „ori înoți, ori nu mai ești băiatul meu".
Ne trebuie povestea asta. Fără ea, toată pedagogia noastră națională se face praf într-o secundă și douăzeci de sutimi. Numai că povestea nu e acolo.

Din tot ce s-a spus public, băiatul a ajuns la bazin dintr-un motiv banal: avea o problemă la coloană. A fost dus la înot ca să i se îndrepte spatele.
Nu ca să îndrepte spatele unei națiuni.

Vreau să fiu foarte clar aici, altfel ne pierdem în vorbe frumoase și nu folosește nimănui.
Nimeni nu ajunge campion mondial doar din îmbrățișări.
În spatele băiatului dumneavoastră sunt mii de ore în apă și o disciplină pe care niciunul dintre noi, cei care avem opinii pe internet, nu ar rezista să o țină trei săptămâni.

Deci nu, acceptarea nu înseamnă absența exigenței. Înseamnă că exigența nu e legată cu sfoară de dragoste. Că poți cere unui copil totul fără să-i sugerezi, nici măcar din sprânceană, că valoarea lui ca om se recalculează după fiecare cursă.
E ceea ce psihologia numește validare necondiționată. Noi, aici, i-am spus prea des „răsfăț”. Și am greșit.

Diferența dintre cele două se vede o singură dată. Când pierde.
Iar la Paris, în 2024, s-a văzut. A luat aurul la 200 de metri. Și a luat bronzul la 100 — proba care îl făcuse, cu doi ani în urmă, cel mai rapid om de pe planetă. S-a clasat al treilea în cursa lui de suflet.

Uitați-vă la el în ziua aia. Nu la medalie. La fața lui.
Nu era un om care se întoarce acasă la un juriu. Era un om care, pur și simplu, se întoarce acasă.
Asta nu se construiește în ziua finalei. Se construiește cu cincisprezece ani înainte, în bucătărie, când copilul vine cu ceva neterminat în mână.
Cu ceva neterminat. Nu cu produsul final.

Vă mulțumesc că ați demonstrat, cu cronometrul pe masă, într-un mod pe care nu-l mai poate contesta nimeni, că teoria noastră națională e falsă.
Că frica nu produce campioni. Produce oameni cuminți, care se opresc exact acolo unde li s-a spus să se oprească.
Poate că fata mea nu va fi campioană mondială. Statistic vorbind, nici David nu avea de ce să fie. Nu asta a fost vreodată miza.

Miza e că peste douăzeci de ani ea va sta undeva, cu ceva ratat în mână, și se va uita la o față ca să afle cât valorează. Sper din tot sufletul să nu fie a mea.
Sper să fie a ei.

Eu, unul, încă nu știu dacă am greșit ceva. Poate că nu. Poate că un copil de treisprezece ani vrea pur și simplu să-i vadă pe ai lui mândri și asta e cea mai veche și mai curată treabă din lume.
Dar nu mai vreau să aștept răspunsul. E prea scump.

Așa că de mâine încep să-i cer altceva. Nu variantele bune. Vreau schițele. Vreau să văd efortul, nu doar trofeul. Vreau ce a șters. Vreau lucrul de la care s-a ridicat nervoasă și l-a lăsat acolo.
Vreau să știe, înainte să plece de acasă, că nu are nimic de demonstrat.
Că, dacă vine a patra, o aștept în același loc.
Cu aceeași față.'

Si prima surpriză! Numarul 1 mondial pierde in primul tur.

144 de cluburi ‼️‼️‼️

144 clubs labellisés EFB en Île-de-France !

La Ligue Île-de-France de Badminton félicite l’ensemble des clubs qui ont obtenu le label EFB pour la saison 2026/2027

Ce label, attribué par la FFBaD, valorise la qualité de l’accueil et de l’encadrement des jeunes de 5 à 16 ans 👏

Parmi eux, 6 clubs atteignent l’excellence avec 5 étoiles :
- Badminton Club de Courbevoie
- Association de BAdminton de Châtillon
- ACBB Badminton - Page officielle
- ES VITRY Badminton 94
- VGA - Stella Badminton St-maur
- Ermont Badminton Club

+ d'infos : https://swll.to/CHB6G

Comité 75 de Badminton Comité Badminton 77 Comité départemental 94 Badminton Comité Départemental de Badminton du Val d'Oise - CDBVO

Two-time Olympic medallist P. V. Sindhu has officially launched the groundbreaking ceremony for her ambitious PV Sindhu Centre for Sports Excellence in Visakhapatnam, Andhra Pradesh. The state-of-the-art campus is scheduled to open in 2028 and is designed to become one of India's most advanced high-performance sports and education centres. Rather than being just a badminton academy, the project is planned as a multi-sport excellence centre where young athletes will receive world-class coaching, sports science support, strength & conditioning, nutrition, injury rehabilitation, recovery facilities, performance analysis, and academic education under one integrated campus. According to the project vision, the centre will support seven different sports disciplines, although the complete list of sports has not yet been officially announced. Badminton will naturally be one of the flagship sports, alongside other Olympic disciplines. The academy also aims to focus on talent identification, research partnerships, coach development, and community outreach programs to help nurture the next generation of Indian champions. Sindhu has described this project as her most meaningful contribution to Indian sports, saying she is investing much of her career earnings to create an ecosystem where future athletes can train with world-class facilities without needing to leave India. The project is expected to be completed by May 2028, with support from the Andhra Pradesh government and corporate partners.

Key facts:

📍 Location: Arilova, Visakhapatnam, Andhra Pradesh

🏗️ Groundbreaking: 5 August 2026

🎯 Expected Opening: May 2028

🏸 Type: Multi-sport Centre for Sports Excellence (not only badminton)

🏃 Facilities: High-performance coaching, sports science, nutrition, recovery, rehabilitation, strength & conditioning, education, talent development, and research collaborations.

🏅 Sports: Seven sports are planned, but the organizers have not yet officially revealed the complete list. Badminton is confirmed to be a core sport.