ACS SIGMA SPORT Bucuresti

Cupa Campionilor
Petru Vînatoru U12 - loc 8.
E un loc muncit în conditii pe care le-am mai amintit ( cu o singură prezenta în sala și două pe holul din subsolul scolii pe săptămana, iar partener de asalt, Radu, un alt "solitar U14").
De aceea, pentru ACS SIGMA SPORT, locul 8, înseamnă mai mult.

Cupa Campionilor

Cupa Riposta - 71 concurenti.
35 ILIE Daria Maria
68 BARBU Alexandra
Daria, după o intervenție la genunchi, revine pe planșa după două luni de absenta.
Alexandra, din februarie, a schimbat spada pe sabie...deci, suntem în tranziție.

Adunarea Generală Ordinară și de Alegeri a Federației Române de Scrimă- Sala Amfiteatru, sediul COSR.
Pentru prima dată, alaturi de atâtea nume mari din scrima românească.

Cupa Campionilor, ediția a IV-a.
Emoții mari la primul concurs:
Anastasia (Sisi) 8 ani - loc 22
Alexandra 10 ani - loc 15
(...de mine, ce sa mai zic!)

PASIUNEA CARE TRECE PRIN STOMAC
Pentru că este o povestioara, nu o sa apara numele persoanelor...cine și daca va citi cineva, se va regasi in aceste rânduri.
Am apărut de nicăieri în scrimă. Mai întâi că părinte cu fiica-mea călcând prima oara într-o sală de scrimă in toamna lui 2012. Apoi, ca instructor de scrimă pe sabie, din 2015, agatandu-ma de orice oportunitate data de un antrenor sau altul, din dorința de a învăța copiii "arta de a lovi fara sa fii lovit" sau de înțelege ce înseamnă "șah cu viteza luminii".
Îi sunt recunoscător in primul rand fiicei mele pentru că după aproape 6 ani de balet, așa cm spunea antrenorul ei:" de la vârful pe podea, a ales călcâiul pe planșa" și a făcut ca între mine și aceasta disciplină, sa fie dragoste la prima vedere.
Nu o sa amintesc antrenamentele la care asistam, la concursuri unde sufeream și mă bucuram, la deplasările alaturi de antrenor și copii, chiar și cantonamente. Ajunsesem sa cunosc aceasta lume nouă pentru mine, cu tot ce înseamnă scrimă: reguli, regulament, sportivi, antrenori.
Din pasiune pentru sabie, am inceput sa descarc de pe YouTube tot felul de filmulețe cu lecții, concursuri, plus concursurile cu fiica-mea (ca orice părinte).
Pasiunea de care vorbesc, a făcut că în 2015 sa fiu împins de la spate de antrenorul fiica-mi, sa urmez cursurile de instructor sportiv - ceea ce s-a și intamplat, fapt pentru care îi mulțumesc.
Mulțumiri aduc și antrenorilor (pași mici, mama! ...pașii mici!) pe care i-am cunoscut și chiar sportivilor, de la care, urmarindu-i, am învățat și de ce nu, am incercat sa transmit și eu mai departe copiilor pe care i-am antrenat.
Și iată că, de la ingineria auto, ajungeam pe planșa de scrimă, fiind un fel de Cenusareasa printre nume cunoscute de sportivi și antrenori.
Am "ajutat" la o scoala in Crangasi, au urmat niste ore ca și "asistent" la o școală privată din Băneasa, un after school la un liceu privat zona Buzesti.
Alaturi de un fost antrenor, maestru emerit al sportului în 1981, laureat cu bronz pe echipe la Montreal 1976 și Los Angeles 1984, toamna lui 2017 a venit cu un proiect la o scoala din Rahova, școală unde mă regăsesc și acum.
Am incercat sa supraviețuiesc din scrimă, plus ale activități conexe, intru-cat numărul celor ce alegeau să facă scrimă la această școală nu a depășit de 10 copii. După proiect, am inceput antrenamentele de 2 ore, de 3 ori pe saptamana, cu un minim de echipament ramas prin amabilitatatea initiatorului proiectului. De echipament electric nici nu se punea problema...ne întâlneam cu el doar la concurs. Apoi, in toamna lui 2019, tatăl singurului băiat ce făcea scrimă, ne-a făcut cadou un aparat electric nou-nout. (multumesc, domnului Tata!)
Vremurile și intamplarile au făcut că pasiunea sa mă facă să înființeze un club de scrimă și totodată să îmi găsesc și ceva mai stabil financiar (că doar totul trece prin stomac).
Se pare că la mine toate incep cu i: instructor sportiv și de ceva timp, inspector ITP. Prima a rămas cu pasiunea, a doua cu stomacul.
Chiar și Labiș in Moartea căprioarei, încheia poezia: "...mănânc și plang, mănânc!"

Mai nou, din cele 3 antrenamente pe săptămână, doua le executam pe holul adăpostului antiaerian al școlii și doar sâmbătă în sala. Se spune că, performanța incepe de jos. Noi am vrut sa vedem cm e sa incepi de la subsol.
Știu că nu am "scos" campioni, nu am rupt clasamentele, dar, poate părea subiectiv ce urmează, puțină atenție din partea celor de mai sus, nu ar strica. Într-un fel sau altul, așa Cenusareasa cm sunt, cred ca am contribuit cumva la promovarea acestei discipline prea puțin mediatizate.
O singura persoana mă mai întreabă dacă cumva mă ajută un costum, o lama, un sac de arme, o pereche de pantofi de scrimă (chiar daca deocamdată măsurile sunt un pic cam mari, le primesc cu bucurie, in speranta ca vom ajunge sa continuam traditia fetelor ce le-au purtat). Cum sa nu ma ajute?
Imi place sa cred ca pasiunea care inca domina stomacul, va tine destul timp, ca bostanul Cenusaresei sa se transforma intr-o caleasca (de aur, de argint, de bronz).

Sisi, cea mai mica, 7 ani