GoGoblins

„În urmă cu aproape 40 de ani, am început să împart oamenii în «jucători de Go» și «nejucători»”, scria Radu Baciu.

https://godojo.ro/romaniango/jucatori/index.html

Mi s-a părut o împărțeală — puțin nedreaptă.

Astăzi, după aproape 40 de ani de când joc Go, am început să împart lumea în «jucători de Go» și «nejucători». :)

Cu bună parte dintre jucători mă văd joia, la GoGoblins.

Marți la GoGoblins.

Vă așteptăm și joi, de la 17.30

https://gogoblins.ro/joi-seara-jucam-go/

Radu Baciu scria despre o perioadă în care, în jurul tablei de Go, se formase „o lume specială… a prieteniei şi GO-ului”.

Au trecut multe decenii de atunci, dar sentimentul e surprinzător de familiar.
Când te uiți prin sală, între cel mai tânăr și cel mai vârstnic jucător este o diferență de peste 50 de ani — unii abia descoperă jocul, alții au în spate ani întregi de experiență. În jurul tablei, însă, diferențele se așază altfel, iar între generații apare o legătură greu de explicat.

Poate că aici începe acel „ceva magic” despre care scria Radu.

Radu mai observase ceva foarte frumos: că doi oameni se pot așeza la tablă ca buni prieteni, pot lupta fără menajamente pe goban, iar după ultima mutare să fie „poate chiar un pic mai apropiați decât eram înainte”.

Cred că asta se vede și astăzi la GoGoblins.

Textul complet al lui Radu Baciu poate fi citit aici: https://godojo.ro/romaniango/

Foto: Oprisan Liviu

🌾 HAKURO NO GO — 白露の碁 a început la GoGoblins.

Până pe 13 septembrie, jucătorii pot disputa maximum șapte partide într-un turneu EGD de clasa C, cel mult două cu același adversar.

🎯 Format:

• reguli japoneze, komi 6,5;
• 30 de minute pentru fiecare jucător;
• 3 × 30 de secunde byo-yomi;
• departajare: SOS → SODOS → DC.

Rezultatele se trec pe fișele de concurs și se confirmă prin semnătura ambilor jucători.

Vă așteptăm la club marțea și joia, de la ora 17:30.

Concurs foto Tabăra de Go de la Polovragi 2026

Tabăra de Go de la Pensiunea Castania, Polovragi.

An de an, locul rămâne același. Oamenii se schimbă puțin. Unii vin pentru prima dată, alții vin ca acasă. Știu cât de bune sunt sarmalele, cât de primitoare sunt gazdele și pe ce terasă se joacă cele mai grele partide.

Sunt și cei care caută mai multă diversitate, alt ritm sau alte drumuri. Orice loc care devine tradiție are și oameni care aleg să meargă mai departe.

După câteva zile, programul vine de la sine: probleme de Go dimineața, o plimbare, partide, analize, încă o partidă, iar seara povești fără sfârșit.

La a treia ediție, ne bucurăm la fel să jucăm, să învățăm și să petrecem o săptămână împreună.Pentru noi, tabăra este deja o tradiție — una care se construiește, an după an, din oamenii care aleg să revină.

Ce mai făcură goblinii în tabără?

Activară un portal SG-1 și jucară fotbal cu niște extratereștri. Zic că extratereștri fură, de-aia îi bătură pe ai noștri cu 3–0.
Sau poate pentru că goblinii se antrenară înainte la rugby. Sau umblară prea mult prin Peștera Muierii.

Goblinii ăștia, simpli și perfecți, să fie olteni de pe-aici, de prin peșteri?

Cum spuneam și altă dată, goblinilor le șade bine cu drumul.

Înainte de Cupa Castania, am făcut un popas în Pasul Urdele, la 2.145 m – cel mai înalt pas montan rutier din România. Priveliște cât cuprinde, câteva fotografii și, bineînțeles, un kürtős. 😄

De azi lăsăm Transalpina în urmă și ne mutăm la goban. Ne vedem la Cupa Castania! 🟢