28/10/2026
EEE
Pe 7 iunie 2022, cineva mi-a spus că mă vede ca Morning Light.
„Eu te-as vedea ca morning light (calda si imbietoare, datoare de viata, suava)”
Și așa a rămas. Nu eu am ales numele. Numele m-a ales pe mine.
La vremea aceea, eram Monica Burlesque și pregăteam primul spectacol pe care aveam să-l organizez cu fetele de la cursuri. Căutam un nume de scenă, mă documentasem despre numele din burlesque și poveștile din spatele lor, aveam deja o listă de variante. N-aveam însă nici cea mai mică idee ce avea să devină Morning Light.
Și unde eram atunci? Pe strada Eclipsei, în Popești-Leordeni.
Au trecut anii, iar cursurile m-au dus pe strada Echinocțiului, în București, Sector 5. Iar de luna viitoare, ne mutăm pe strada Eminescu, în Sectorul 1.
Abia când am pus toate astea cap la cap mi-am dat seama cât de simpatic începe să arate povestea. Pentru că, dacă stau să mă uit, Eclipsei mă duce cu gândul la lumină și întuneric, Echinocțiului la echilibrul dintre zi și noapte, iar Eminescu… ei bine, Eminescu mă duce direct la Luceafărul. Și de aici până la Luceafărul de Dimineață, adică Venus, nu mai e decât un pas.
Iar eu sunt Balanță cu ascendent în Balanță, ambele asociate cu ...Venus în astrologie. :))
Eclipsei — lumina și întunericul. Echinocțiului — echilibrul dintre zi și noapte. Eminescu — Luceafărul. Morning Light — lumina dimineții.
Și acum, sincer, chiar nu puteam să am o poveste mai puțin complicată? 😂
Soțul meu, care nu crede în coincidențe, probabil că ar avea deja o explicație pentru toate astea. Eu încă mă amuz și mă întreb dacă Universul încearcă să-mi transmită ceva sau dacă pur și simplu are un simț al umorului foarte apropiat de al meu.
Dar mai e un lucru care mă face să mă opresc puțin asupra tuturor acestor legături. De multă vreme îmi doresc să pun în scenă un spectacol care să se numească „De la întuneric la lumină”. Încă nu am reușit să-l aduc pe scenă, iar ideea a rămas acolo, undeva, în așteptare.
Și uite cum, fără să fi plănuit vreodată toate aceste asocieri, mă trezesc privind în urmă și descoperind un fir care pare să le lege: de la Eclipsei, la Echinocțiului, apoi la Eminescu și la numele pe care cineva l-a văzut în mine înainte ca eu să știu ce va deveni.
Poate că sunt doar coincidențe. Poate că uneori, privind în urmă, descoperim legături pe care nu aveam cm să le vedem atunci. Sau poate că unele povești sunt pur și simplu mai frumoase când le lași puțin loc pentru mister.
Voi ce ziceți? Coincidențe sau semne?
Monica Gagu-Dugheanu
