23/10/2024
Dragilor, aseară am încheiat Ediția 6 - Rădăcini cu Banii din Familie.
Fiecare grup a fost o forță și le sunt extrem de recunoscătoare că mi-au permis să-mi fac partea mea de contribuție în lumea asta. În total, 30k de oameni în toate edițiile. Anul acesta am servit peste 5k de oamenii în trainingul GRATUIT de 12 zile consecutive.🙏
Sunt plină! Obosită fizic după acest carusel de emoții… și plină ca o cană de ciocolată caldă băută într-o zi de toamnă însorită ce se înfofolește la iarna care așteaptă să vină.☕❄️
În prima zi, am luat decizia unui nou proiect. Voi vorbi altă dată despre asta, iar în ultima, la cererea celor prezenți, am avut o lecție despre frica de eșec cu banii. Le-am dedicat textul de mai jos și deciziile lor m-au făcut să vin și în fața voastră cu el. M-am gândit eu așa, amețită de ciocolata aia caldă pe care am băut-o înainte să-l scriu, că poate ar ajuta și aici sau acolo, că nu se știe pe unde mai ajunge.😌✨
Frica de eșec din paharul de țuică!
“Eram frustrată când mi-am dat seama că eșuasem. Doborâtă de ce crezi? De niște pahare de țuică! Când am realizat nedreptatea, i-am învinovățit pe ei, pe mine, pe toți. Primul care-mi ieșea în cale era vinovatul și învățasem asta bine de la primul meu șef, atunci când lucrasem în facultate. Adevărul adevărat este că eu eram învățată să eșuez. Eram foarte bună să sar să-i ajut pe toți, să demonstrez altora că ei greșesc și eu am dreptate, să fiu prima în orice punând constant presiune pe mine. Așa am crescut și, în timp, am devenit… am devenit foarte bună… în ce crezi? În a mă găsi pe mine prima… când era să învinovățesc pe cineva.🙃
Posibil, strânsesem multe în interior sau, la fel de posibil, într-o noapte mi-am dorit atât de tare să găsesc o cale către mine, către cine sunt eu cu adevărat, că mi-am văzut misiunea în fața mea, cu ochii minții. Atunci am dat prima dată de mine cu adevărat. Am dat de mine ca unica posibilă cale și, dacă nu dădeam pe afară pe undeva, aș fi explodat pe interior. Posibil! Știam cm să fac, mai din eșec, mai din greșeală, uite așa am învățat cm pot să dau de mine și nu mi-a fost frică când m-am întâlnit prima dată. Erau bucăți care se conectau cu ceva mult mai mare, ca o energia supremă ca și cm cineva mi-a șoptit “Drumul tău este să scrii cărți.”✨
Am iubit pe loc gândul acela care era mai presus de mine, însă când m-am deconectat de acea emoție, mi-a fost frică. Frica nu de mine, ci că o să mă fac de râs și o să eșuez. Eu sunt om de cifre, nu de litere, n-am cm să scriu cărți, e o greșeală, mi-am zis. Universul s-a încurcat. M-am întors și m-am uitat în spate, nici măcar o umbră n-am văzut pe peretele din spatele meu. Eu? Eu să scriu cărți? Ce prostie e asta! Na că ți-ai dorit să dai de tine, Mirela! Hai să vedem acum ce faci? M-am dus în baie, m-am privit în oglindă așa cm știam că pot da de mine. Cine ești tu, mă … să crezi că poți scrie cărți? m-am privit și mi-amintesc, am rostit asta cu voce tare.🤨
Am deschis robinetul și m-am spălat pe față cu apă rece, să mă trezesc. M-am uitat în oglindă, de astă dată cu atâta înțelegere față de mine cm nu știam că pot. Eu nu voiam să fiu scriitoare, voiam să ajut oamenii, și gândul că prin scrierile mele, prin programe, aveam să le fiu suport să-și dăruiască darul din abundență, într-o lume în care totul se învârtea în jurul banilor, m-a făcut să privesc mai bine la mine. M-am șters cu prosopul pe față în timp ce ochii nu se desprindeau de oglindă. M-am văzut copil, pe vremea când mă-ntorceam cu mama de la serviciul ei. Apropo, nu știu dacă am apucat să-ți spun zilele astea, mama mea era cea mai deșteaptă, lucra într-un spital de copii. O urmărisem des cm bătea la o mașină cu niște cifre mari, iar mașina ei făcea cel mai mare zgomot din tot biroul. Era deșteaptă, v-am zis! Probabil că de aia primise mașina cea mai zgomotoasă!😄
Să revenim, mă întorceam cu mama de la locul ei de muncă și treceam prin magazinul Obor, apoi prin piața Obor. Mama știa fiecare raion, știa prețul la fiecare cratiță, covor sau metru de perdea și când aveau să bage reduceri. O întrebam adesea dacă ne mutăm cu casa sau… de ce și iar de ce, știți voi cm fac copiii. De ce era nevoie să mergem la 2-3 zile maxim în Obor, să luăm toate raioanele și tarabele la rând, nu pricepeam. “Ca să știm.”, îmi răspundea ea. V-am zis eu, mama mea era tare deșteaptă, voia să știm tot. Am înțeles eu câte ceva, dar de ziua ei am dat lovitura. I-am cumpărat cadou un set de pahare de țuică. Mai târziu, când am mai crescut, i-am luat farfurii, apoi oale mici, oale mari, și, pe la 25 de ani, covoare, perdele și oale din alea scumpe, știți voi de care… să nu fac reclamă aici să mă blocheze Facebook.😉
La 30 de ani, la o aniversare, mama a început ea să mă întrebe pe mine de ce. Schimbasem rolurile. De ce îi cumpăram mereu doar lucruri de casă. Mi-a spus că, de fapt, ei nu i-a plăcut niciodată să cumpere pahare, farfurii, oale și alte lucruri de casă, ci grija ei era să găsească o cale să ne facă mari, să ne crească. Acela a fost primul moment adânc, în care m-am temut că, în ochii mamei mele, eșuasem. Tatei i-am demonstrat constant, de mică, dar eu cu mama mersesem la Obor, la serviciu la ea, la tata niciodată. Eșuasem, da și am închis asta în mine ca o mică armă secretă, de care nimeni nu știa. Eșecul a devenit frică. Că din strădania mea de a-i face pe plac mamei și de a mă conecta cu ceea ce ea iubea, o dădusem rău în bară. Așa că m-am întrebat serios, oare cu cine mai eșuasem în tot acest timp și nici măcar nu știam? Și dacă făcusem asta, de ce? Unele lucruri nu se uită niciodată. Chiar așa, de ce? Mi-a fost rușine apoi. Oare ce credeau alții despre mine și eu nu știam?! Așa că nu am văzut altă cale decât să-mi fie frică, să nu o dau în bară și să eșuez iar. Am devenit foarte bună la a mă trage de urechi când eșuam. Așa am învățat să lucrez cu mine la rădăcina profundă a fiecărui moment, din experiența eșecului. DE LA momentul în care i-am cumpărat mamei primul set de pahare de țuică, pornind de la drumurile din Obor, LA fiecare tarabă de la piața unde era totul cel mai ieftin. Fără aceste eșecuri, n-aș fi știut cm pot să-i servesc pe oameni și să-i duc DE LA copleșire cu banii LA împlinire cu banii și să facă bani din ceea ce iubesc ei să facă bani.💸
Mama nu mi-a spus niciodată că suntem săraci, dar mi-a spus să am grijă să nu-mi iau un bărbat bogat că o să-și bată joc de mine. Tata, bogat a vrut. Of, Doamne, cine să-i mai înțeleagă și pe părinții ăștia dacă nici ei, mari fiind, nu se pun de acord. Eu, un copil care eșuasem cu mama, care niciodată nu-mi spusese o vorbă rea, ce șanse aveam? Am făcut ca mama, măcar atât. Sărac l-am luat și, în 30 de ani de căsătorie, ne-am ciocnit de multe ori, aproape mai tot timpul când fundul buzunarului ne tăia mâna și ne întrebam unul pe altul „Așa și…acum ce facem?” Așa am învățat că fără eșec, eu nu aș fi putut progresa în relația noastră… pentru că nu am găsit o cale mai bună să mă doară, decât să ne certăm din cauza banilor, că na, așa-i în familie, văzusem doar. Fără eșec, n-aș fi învățat ce înseamnă să muncești mult pentru bani puțini.😔
Să revin la paharele de țuică… pornind de la drumurile în Obor, făcusem eu ce făcusem și, din banii de la sorcovă, îi luasem mamei primele păhărele de țuică. Nu am văzut-o niciodată pe mama bând țuică și, mare fiind, m-am întrebat „Hai, pe bune! Pahare … pahare, înțeleg, dar de ce de țuică?” Mai târziu, când am mai crescut și când sorcova s-a transformat în 3 joburi în timpul facultății, când am cumpărat pahare mai mari pentru mama, am realizat… sorcovă mică - pahare mici de țuică, 3 joburi - pahare mari de vin, de cocktail și, apoi, de șampanie. Așa auzisem în casă, copii mici - probleme mici, bani mici ca la sorcovă, na se dădea puțin la sorcovă, știți și voi. Paharele de țuică erau, de fapt, un instrument care se trăgea cumva de la bunicul, tatăl mamei. Fără eșec, eu n-aș fi observat progresul. Așa i-am cumpărat mamei, în final, prima mașină. Ghici ce culoare? Albă că era mai ieftină. V-am zis că unele obiceiuri nu se uită niciodată, ele se nasc din dureri.Aș fi putut să fiu mai pregătită, da. Mama nu merita asta, mi-am spus-o de multe ori, când mergeam la o întâlnire sau când eram în fața unui client și nu știam ce să răspund. Emoția asta se așeza cel mai adesea pe umeri și o simțeam curgând pe mâini până în stomac, mai ales când era nevoie să spun prețul unui client. Am eșuat de multe ori spunând un preț mai mic. Așa și ce crezi? Din eșec, am învățat să servesc mai mulți oameni. Uite astăzi am ajuns aici, la 30k în lansări.🥳
Examen după examen, evitând eșecul, am devenit expert repede, imediat ce am terminat facultatea. Am văzut că pot să-mi asum un risc mai mare lucrând cu o altă categorie de oameni, care mă plăteau pe măsura meritelor mele și a diplomelor. De ce nu? Doar meritam, eram antreprenor. Fără eșec, nu m-aș fi făcut de râs și n-aș fi avut șansa să învăț să iau decizii, cu teamă, dar să le iau, nemailăsând pe alții să le ia pentru mine, doar știam cm să eșuez. Nu eu îi luasem mamei primul set de pahare de țuică? Din eșec, am învățat să cer prețuri din ce în ce mai mari, am riscat, na...ce aveam de pierdut? Era loc mult în care mai puteam încă să eșuez, chiar și ca expert, cu diplomă. Așa am ales. Mai bine să eșuez, decât munca multă pe bani puțini. Am riscat, m-am expus în fața lumii într-o formă în care n-aș fi îndrăznit. Care era cel mai rău lucru care mi se putea întâmpla? Și mintea mea s-a pus pe treabă. Ohoho! Și așa au ieșit la lumină niște povești grozave. Din experiența poveștilor grozave, am avut alte perspective, chiar și atunci când am luat-o pe coajă. M-am deschis la experiențe noi, incredibile, doar retrăind lecțiile pe care mi le aminteam din experiența cu mama printre tarabele din Obor. În Lipscani am altă poveste și mai fabuloasă, acolo eram mai mare, deja cumpăram pahare cu picior. Am înțeles că poți pierde banii printre degete dacă-i risipești și că mentalitatea de siguranță și supraviețuire nu te va face să scoți paharele cu picior din cutie. Tot din cana ciobită bei. Cum să bei din ele, Doamne ferește! În vitrină, le folosim la o sărbătoare.
Printre toate paharele astea mici și mari, printre eșecuri, am văzut poveștile de viață, de la bunicii mei până la mama, de la mama la mine și de la mine la fata mea ajunsă mare. Perseverența mi-am învățat-o ca lecție văzând-o pe mama cât de des mergea căutând, de fapt, cel mai mic preț. “Ca să știm.” zicea ea, și eu ce am înțeles? M-am aruncat în cărți și, din cărți, creativitatea mea de a face bani a fost dată doar de limitele mele. Poate de aia mă cheamă Șer-BAN.🤑
Fără perseverență și creativitate nu aș fi putut să servesc oamenii din ce sunt și nici nu aș fi putut să-mi duc la capăt proiectele. Eșecul m-a învățat să nu încep ceva dacă n-am de gând să-l duc la bun sfârșit. În timp, mi-a devenit valoare, cu valoare pe bani chiar. Nu mi-am dorit să fiu scriitor, dar de mică mi-am dorit să fiu învățătoare și, mulți ani, am crezut că și acolo eșuasem. Adesea mă jucam de-a învățătoarea, singură. Eram serioasă și nu aveam mulți prieteni. În schimb aveam mulți prieteni atunci când copiau temele după mine, iar la teze eram super-colega. Dacă n-aș fi eșuat în singurătatea mea chiar și cu banii, n-aș fi știut cm pot să servesc alți oameni și să fac ca fricile mele să devină irelevante. Așa am fost dispusă să învăț eu din eșecuri, altfel eram tare încăpățânată și doar vocea mea se auzea pe toată strada. Încă o aud pe tanti Ileana cm striga la mine “Da’ mai taci, dragă, numai vocea ta se aude! Tu n-ai lecții?” Ohoho și câte lecții aveam încă! Fără acele pahare de țuică, eu nu aș fi astăzi în fața voastră că nu mi-aș fi căutat rădăcinile cu banii. Pur și simplu, n-aș fi avut de ce să fiu aici și ce să vă învăț pe voi, nici atât. Paharele de țuică au fost instrumente puternice în procesul meu de creștere. Așa că eșecul face parte din procesul meu de creștere. Am învățat să împart procesul în bucăți, pahare mici - pahare mari și v-am arătat o hartă cu 9 pași, harta rădăcinilor cu banii din familie în aceste zile. Dacă n-aș fi încercat în această seară să vin în fața voastră cu acest text, cu o variantă într-o formă nouă față de tot ce v-am obișnuit deja zilele astea de training și voi ați devenit foarte buni, eu n-aș fi evoluat deloc față de restul serilor.🪴
Așa am învățat eu să-mi cresc șansele de succes făcând lucruri noi, de la pahare mici la cele mai mari.
Povestea mea cu paharele de țuică m-a durut mulți ani. Acolo, singură în durere, mi-am șlefuit cunoașterea adâncă și am reflectat asupra eșecului și a căii prin care am evoluat. Astăzi, sunt un om tare vesel. Am început să caut oameni de la care să învăț și care au simțit la rândul lor că învață de la mine, validându-mi teoriile, în practică. Am crescut de mână cu eșecul si am devenit om de acțiune. Pun în practică, testez, validez și abia apoi învăț. Așa mi-am crescut și echipele, na nu puteam să le fac eu pe toate, să-i mai las și pe alții să eșueze. Eu nu mi-am dorit să fiu scriitor, mi-am dorit însă să ajut oamenii. Și tot așa, din poveste în poveste, mi-am descoperit...ce crezi? Frica de succes, dar despre frica de succes în ediția următoare a Relației cu Banii.⚓
Acum deschidem oficial drumul RĂDĂCINILE CU BANII ÎN FAMILIA MONEY&ME. Vă mulțumesc și abia aștept să eșuăm împreună pe calea către succes! Mulțumesc!🫶
14/11/2024
02/11/2024
31/10/2024
30/10/2024
29/10/2024
25/10/2024
24/10/2024
23/10/2024
22/10/2024