UNICI '48

DINAMO, BATE PE STEAUA!

Este duminică, ora 7 și 10 și am ajuns la Unirii. Pe la 7,30 ajung și acasă. Plecat de sâmbătă la 9 și 10.
20 de ore pe drum si 2 ore cântând pentru Dinamo.

"PARE GREU LA CAPĂTUL ȚĂRII,
LA BĂTRÂNA DOAMNĂ
DAR NU-I NIMIC MAI FRUMOS
DECAT SÂMBĂTĂ SEARA,
CU TINE LA ÎNCEPUT DE TOAMNĂ

Mamoudou Karamoko egalează la începutul reprizei secunde

Începe meciul

In drum spre Arad

Am pornit spre Arad

18 iunie 1986. Trenul de noapte București-Hunedoara oprește pe o linie moartă, învăluit în fumul greu al combinatului siderurgic. Pentru noi, cei cam 70 veniți din Capitală, testul de supraviețuire începea înainte de primul fluier. În acele vremuri, o deplasare la Hunedoara nu era doar fotbal, ci o ciocnire frontală cu „oamenii muncii” din bazinul minier.

Drumul de la gară spre stadion era o ambuscadă continuă. Fanii gazdelor, mulți veniți direct din schimburile de noapte din combinat, ne așteptau de-a lungul terasamentului. Sloganul „Aici e Hunedoara!” nu era o lozincă, ci un avertisment rostit printre dinți.

Ura era și mai mare după ce Lucescu, care crease noul Corvinul, tocmai revenise în Ștefan cel Mare, unde ajunsesera si tinerii Andone, Rednic și Mateuț pe care îi crescuse în fumul combinatului.

Furia localnicilor se revarsă asupra sectorului oaspete, undeva sunt vreo 150 de câini, printre care și cadre în civil. Ironia vremii făcea ca Miliția locală, deși subordonată teoretic aceluiași Minister de Interne ca și Dinamo, să fie formată din localnici. Rude cu muncitorii furioși, milițienii închideau adesea ochii la șicane, lăsând galeria noastră izolată într-o mare de 15-20.000 de oameni, suiți și în plopii din jur.

Infernul adevărat începe după meci, deși gazdele au învins cu 2-1. Blocați vreo 2 ore în arenă, ne ascundeam fularele sub haine pentru a supraviețui asediului de la porți. Evadarea spre gară se făcea sub o ploaie de pietre. Garniturile de tren plecau din Hunedoara cu aproape toate geamurile sparte, iar noi stăteam ghemuiți pe podeaua vagoanelor, ferindu-ne de cioburi și bolovani, până la ieșirea din județ.

Astăzi, acele războaie de uzură au devenit legende. Timpul a transformat ura violentă într-un respect nostalgic pentru o epocă în care fotbalul se juca cu dinții strânși, iar o deplasare la Hunedoara era un examen de curaj pentru orice suporter din Capitală.

D**a 4 decenii Corvinul revine pe prima scena, dar vom juca cu ei la Arad, un alt oraș în care nu suntem „iubiți”. Dacă baieții noștri vor avea de furcă cu jucătorii experimenta

Se pare că nu

DINAMO
joacă din adâncul inimii!
🤍❤️

Video by