Patron

Pornită favorită înaintea meciului, Dinamo a învins cealaltă echipă, vorba primarului, și își consolidează primul loc în clasament.

Dincolo de cele trei puncte, meciul de astăzi ne-a arătat însă care este diferența dintre un club condus profesionist și unul organizat după o logică feudală. Într-un asemenea model, stăpânul controlează totul, ia toate deciziile, iar cei din jur nu sunt puși să gândească, ci să execute. Competența devine secundară, inițiativa poate fi privită ca o amenințare, iar oamenii ajung să fie apreciați mai ales pentru cât de bine știu să spună „da”.

În fotbalul modern, lucrurile nu pot funcționa așa. Un club important are nevoie de oameni competenți, de responsabilități clare și de departamente care să-și facă treaba fără ca fiecare decizie să ajungă pe masa unui singur om.

Dinamo a avut un drum lung și greu până aici. Au fost ani în care clubul a supraviețuit mai mult decât a construit, iar suporterii au trebuit să accepte prea multe dezamăgiri și prea puțină stabilitate.

Tocmai de aceea, ceea ce se întâmplă acum merită privit cu atenție.

Jucători pe care îi consideram foarte greu de înlocuit sunt uitați încet-încet de suporteri. Nu pentru că ar fi devenit peste noapte fotbaliști mai slabi, ci pentru că atunci când lucrurile sunt făcute profesionist, valoarea unui club nu mai depinde de un singur individ.

Un jucător pleacă și altul îi poate lua locul. Un antrenor pleacă și echipa trebuie să continue să funcționeze. Important este ca nivelul clubului să nu scadă de fiecare dată când dispare o piesă.

Asta înseamnă construcție pe termen lung.

Scouting, analiză, pregătire fizică, medicină sportivă, academie, management, marketing, comunicare — toate aceste zone trebuie să producă rezultate, iar munca lor să se regăsească în cele din urmă în evoluția echipei.

Când aceste lucruri încep să dea randament, inevitabil apar și rezultatele.

Iar la Dinamo încep să apară.

Acum urmează însă partea în care trebuie să demonstrăm că merităm să fim acolo unde suntem.

Debut cu dreptul în Cupa României, dar fără prea multe concluzii

Dinamo debutează cu dreptul în această ediție a Cupei României, într-un meci împotriva unui adversar modest, de Liga a III-a, în care stafful tehnic a profitat de ocazie pentru a le oferi minute jucătorilor care au evoluat mai puțin în acest început de campionat.

Primele 20 de minute au fost reușite. Dinamo a intrat serios în meci, a avut ritm, a pus presiune și a reușit să înscrie de trei ori. După acest început foarte bun, ritmul a scăzut considerabil, iar partida a devenit mai degrabă una de gestionare a rezultatului.

Problema este că tocmai această diferență mare de valoare dintre cele două echipe ne împiedică să tragem concluzii foarte clare despre unii dintre jucătorii care au primit astăzi șansa de a evolua. Am văzut și câțiva dintre jucătorii transferați în această vară, însă este greu să ne formăm o părere corectă despre ei după un asemenea meci. Adversarul nu le-a pus probleme reale, iar pentru a vedea adevărata lor valoare va trebui să-i urmărim în partidele în care presiunea și nivelul adversarului vor fi cu totul altele.

De aceea, nici entuziasmul, nici criticile nu ar trebui să fie exagerate după această partidă. Pentru unii dintre jucători, meciul de astăzi a fost mai degrabă o ocazie de a acumula minute și de a intra în ritmul competiției decât un test adevărat.

Partea mai puțin plăcută este că doi jucători au părăsit terenul accidentați. Sperăm ca problemele lor să nu fie serioase, pentru că în acest început de sezon fiecare absență poate conta.

Rămân, în primul rând, cele trei puncte. Un debut convingător ca rezultat, cu 20 de minute foarte bune și apoi o scădere firească a ritmului, într-un meci în care Dinamo nu a fost pusă cu adevărat în dificultate.

Nu trebuie însă să confundăm această victorie cu o calificare. Mai sunt două meciuri în grupă, iar obiectivul este să obținem un parcurs cât mai bun și să ne asigurăm un culoar favorabil în fazele eliminatorii ale competiției. Pentru moment, putem spune doar atât: Dinamo a făcut primul pas cu dreptul. Pentru concluzii despre echipă și, mai ales, despre noile transferuri, trebuie să mai avem răbdare.

Când contează să fii acolo

Între 140 și 240 de lei au costat biletele la derby-ul praghez de duminică, pe un stadion cu 18.262 de locuri, care a fost sold-out. Prețuri peste cele practicate în mod constant de Dinamo la meciurile de campionat.

Pentru meciul de sâmbătă, la tribuna a doua, biletele au început de la 400 de lei, pentru ca astăzi să ajungă la 240 de lei.

Dacă privim aceste prețuri prin prisma nivelului de trai din România, este firesc să spunem că sunt mari. Dar cred că discuția merită dusă puțin mai departe.

Sunt convins că cel puțin 7.000 de suporteri dinamoviști au plătit, de-a lungul timpului, sume mai mari decât acestea pentru a vedea în străinătate derby-uri europene sau meciuri de Champions League.

Au plătit biletul, avionul, trenul, hotelul și toate celelalte cheltuieli. Uneori au dat chiar mult peste prețul oficial pentru un bilet cumpărat de pe piața secundară.

Și, de cele mai multe ori, întrebarea nu era:

„Cât costă?”

Ci:

„Ai prins bilet?”

Pentru că important era să fii acolo. Să trăiești meciul din tribună și să poți spune peste ani: „Am fost acolo.”

De aici apare și paradoxul.

Pentru un derby european sau un meci de Champions League acceptăm mai ușor un preț mare. Facem sacrificii, găsim soluții și plătim, pentru că vrem să fim prezenți.

Când însă prețul crește pentru un meci important al lui Dinamo, începem să protestăm. De parcă banii pentru bilet ar intra în contul adversarului de sâmbătă.

Nu spun că 240 sau 400 de lei sunt bani puțini . Nu sunt. Și nimeni nu trebuie judecat dacă pur și simplu nu își permite.

Dar putem fi consecvenți.

Dacă am fost dispuși să plătim mult pentru a vedea un derby european, poate că ar trebui să ne întrebăm și cât valorează pentru noi să fim acolo când joacă Dinamo.

Putem discuta despre prețuri, putem cere variante mai accesibile și putem critica politica clubului. Dar să nu uităm de ce mergem pe stadion.

Unele meciuri nu se văd. Se trăiesc.

Iar uneori, mai important decât cât ai plătit este să poți spune:

„Am fost acolo.”

Douăzeci de ani de război rece: Claudio Lotito împotriva Curvei Nord

Puține conflicte din fotbalul european au durat atât de mult precum cel dintre Claudio Lotito și Curva Nord a lui Lazio. De peste două decenii, președintele clubului – om de afaceri și senator al Italiei – se află într-o confruntare permanentă cu galeria biancoceleste, o rivalitate care a ajuns să definească întreaga sa conducere.

La originea conflictului stă legendarul grup Irriducibili, care timp de 33 de ani a dominat Curva Nord și a devenit unul dintre cele mai respectate, influente și controversate grupuri ultras din lume. Coregrafiile impresionante, prezențele masive în deplasări și identitatea puternică au făcut din Irriducibili un reper al fenomenului ultras internațional. Autodizolvarea grupului, anunțată în 2020, a închis un capitol important din istoria peluzelor europene și a fost privită cu regret de o mare parte a scenei ultras mondiale, indiferent de rivalitățile dintre galerii.

În iulie 2004, Claudio Lotito a preluat Lazio într-un moment critic, cu datorii de aproximativ 380 de milioane de euro. A salvat clubul de la faliment printr-o politică severă de austeritate și disciplină financiară. În cei peste 20 de ani de mandat, Lazio a câștigat șase trofee: trei Cupe ale Italiei (2009, 2013 și 2019) și trei Supercupe ale Italiei (2009, 2017 și 2019), devenind al doilea cel mai titrat președinte din istoria clubului după Sergio Cragnotti.

Salvarea financiară a avut însă un cost. Lotito a eliminat privilegiile de care beneficiau liderii Irriducibililor în perioada Cragnotti și a desființat influența economică pe care aceștia o aveau asupra merchandisingului și activităților din jurul Curvei Nord. Pentru Lotito era începutul unei administrații bazate pe legalitate; pentru galerie era începutul unui război.

Conflictul a explodat în 2005-2006. Liderii Irriducibililor – Fabrizio"Diabolik" Piscitelli , Yuri Alviti, Fabrizio Toffolo și Paolo Arcivieri – au fost arestați și acuzați că ar fi încercat să îl constrângă pe Lotito să vândă clubul. Cei patru au petrecut peste doi ani în arest preventiv și au fost condamnați în primă instanță. Însă, după aproape 20 de ani de procese, în mai 2026, Curtea de Apel din Roma i-a achitat definitiv cu formula „il fatto non sussiste”, stabilind că fapta pentru care au fost judecați nu exista. Pentru mulți suporteri ai lui Lazio, cei patru au devenit simbolul unei nedreptăți judiciare.

În paralel, nici Lotito nu a fost lipsit de probleme cu justiția, fiind condamnat în primă instanță într-un dosar privind modul în care și-a consolidat controlul asupra acțiunilor clubului, fără a executa însă vreo pedeapsă cu închisoarea.

În ultimii ani, conflictul s-a reaprins dintr-un alt motiv. După ce a condus și Salernitana, iar în vara lui 2026 a preluat și Reggina, numeroși suporteri au acuzat că președintele găsește resurse pentru alte proiecte fotbalistice, în timp ce Lazio este obligată să vândă jucători importanți și să reducă investițiile în lot. Această percepție a alimentat și mai mult ruptura dintre Lotito și Curva Nord.

Nemulțumirea a culminat în iarna și vara lui 2026, când boicotul meciurilor și marșul celor aproximativ 20.000 de suporteri pe străzile Romei au demonstrat că, după mai bine de două decenii, conflictul este mai puternic ca niciodată.

Astăzi, Claudio Lotito controlează aproximativ 67% din acțiunile clubului și nu dă niciun semn că ar intenționa să facă un pas înapoi. De cealaltă parte, chiar dacă numele Irriducibili a dispărut, spiritul Curvei Nord continuă să fie principalul opozant al conducerii.

Douăzeci și doi de ani după preluarea clubului, bilanțul lui Lotito rămâne unul paradoxal: un președinte care a salvat Lazio de la faliment și a adus șase trofee, dar care nu a reușit niciodată să câștige cea mai dificilă confruntare – cea cu propriii suporteri.

În fotbal, suporterul are mereu ceva de spus.

Conducerea nu face bine. Antrenorul nu alege bine. Jucătorii nu aleargă suficient. Transferurile sunt slabe. Prețurile sunt prea mari. Stadionul nu arată cm trebuie. Rezultatele nu sunt suficiente. Aproape orice poate deveni motiv de nemulțumire.

Și, uneori, critica este justificată. Un suporter are dreptul să ceară mai mult de la clubul pe care îl iubește.

Dar există o întrebare pe care o punem mult prea rar: noi ce facem pentru club?

Vrem transferuri, vrem performanță, vrem Europa, vrem salarii bune pentru jucători și vrem un club sănătos financiar. Dar când vine vorba să cumpărăm un bilet, să ne facem abonament, să cumpărăm un tricou sau pur și simplu să venim la stadion, entuziasmul nu mai este întotdeauna la fel de mare.

Ne dorim un club puternic, dar uneori ne comportăm ca și cm responsabilitatea pentru existența lui ar aparține exclusiv altora.

Este foarte ușor să stai în fața telefonului și să explici ce trebuie schimbat. Este mult mai greu să fii acolo, să plătești biletul, să umpli stadionul și să contribui, atât cât îți permiți, la viitorul echipei.

Poate că a venit timpul să înțelegem că suporterul nu este doar cel care are pretenții de la club. Este și una dintre resursele clubului.

Iar dacă vrem să avem dreptul de a cere mai mult, ar trebui să fim dispuși să oferim și noi ceva.

Pentru că dragostea pentru o echipă nu se măsoară doar în decibeli, comentarii și critici.

Uneori se măsoară foarte simplu: într-un bilet cumpărat, într-un abonament și într-un loc ocupat în tribună.

https://www.bilete.ro/dinamo-bucuresti-fcsb/superliga-etapa-8-dinamo-bucuresti-fcsb-05-sept-2026/

Dinamo mai are de lucru pentru a rămâne în frunte

Dinamo a început ezitant partida cu Corvinul, iar acest lucru ne-a costat destul de repede. O eroare defensivă le-a permis gazdelor să deschidă scorul, obligându-ne să alergăm după egalare încă din prima parte a meciului.

După primirea golului, însă, Dinamo a preluat controlul partidei. Am avut inițiativa, am împins adversarul în propria jumătate, iar egalarea a venit la începutul reprizei secunde. Au urmat 10-15 minute de dominare aproape totală, în care am avut șansa să întoarcem definitiv rezultatul. Din păcate, nu am reușit să marcăm golul victoriei.

Cele trei puncte ne-ar fi menținut pe primul loc și după această etapă, însă acum trebuie să așteptăm celelalte rezultate. Dinamo a început etapa din postura de lider, dar este posibil să nu o încheie pe aceeași poziție.

Putem privi și spre un detaliu care, retrospectiv, poate deveni important: faptul că în împrumutul portarului Sandu la Corvinul nu a fost inclusă o clauză care să-i interzică acestuia să joace împotriva lui Dinamo. Într-un campionat în care diferențele pot fi mici și fiecare punct poate conta, astfel de detalii nu sunt deloc de neglijat.

Dincolo de clasament, meciul de la Arad ne-a arătat că Dinamo mai are de lucru. Nu este suficient să reacționăm bine după ce primim gol. Trebuie să începem meciurile mai bine, să reducem greșelile individuale și să profităm de perioadele în care dominăm adversarul.

Urmează meciul din Cupă, unde îi vom vedea probabil la lucru pe jucătorii mai puțin utilizați în acest debut de campionat, precum și pe o parte dintre fotbaliștii care au ajuns mai târziu la echipă. Va fi o ocazie bună pentru ei să demonstreze că pot reprezenta soluții reale pentru meciurile importante care urmează.

Sezonul este lung, iar o remiză la Arad nu schimbă radical lucrurile. Dar dacă Dinamo vrea să rămână în frunte până la final, astfel de meciuri trebuie transformate din egaluri în victorii. Am început etapa de pe primul loc. Pentru a rămâne acolo, însă, mai avem de muncit.

Acum este rândul nostru

Două exemple din fotbalul european arată cât de importantă este implicarea financiară a suporterilor.

La Marseille, aproximativ 49.000 de abonamente vândute înseamnă venituri importante pentru club. La Lazio, protestul suporterilor față de conducere și boicotul abonamentelor și al biletelor au provocat pierderi financiare estimate la aproximativ 20 de milioane de euro. Două exemple care arată cât de mare este puterea economică a suporterilor.

La Dinamo, avem acum șansa să folosim această putere în sens pozitiv.

Clubul a redus din nou prețurile abonamentelor, readucându-le la nivelul prețului de early bird până joi. Este o oportunitate pe care merită să o folosim, mai ales acum, când echipa este pe val.

În același timp, pentru următorul meci de acasă, prețurile biletelor vor fi cel puțin duble față de cele practicate la celelalte meciuri.

Așadar, pentru cei care vor să fie alături de Dinamo în acest sezon, abonamentul este acum mai important ca niciodată.

Cumpărând un abonament, nu doar economisim bani și ne asigurăm locul la meciuri. Contribuim direct la veniturile clubului.

Cu cât Dinamo produce mai mulți bani, cu atât are mai multe posibilități să investească în echipă și în dezvoltarea clubului.

Marseille ne arată ce poate face o comunitate care își susține financiar clubul. Lazio ne arată cât de mult poate pierde un club atunci când suporterii își retrag sprijinul financiar.

Noi avem acum ocazia să alegem unul din cele două exemple.

https://www.bilete.ro/abonamente-dinamo-1948/abonamente-dinamo-1948-superliga-2026-2027/

Începem să ne obișnuim tot mai des cu imaginea bucuriei din vestiarul dinamovist și, poate pentru prima dată după mult timp, putem privi cu încredere spre viitor. Rezultatele din acest început de sezon ne dau motive să credem că obiectivul clubului poate fi realizat. Dinamo arată ca o echipă care poate lupta pentru un loc de cupe europene, iar acest lucru schimbă și perspectiva asupra sezonului următor.

În același timp, vedem cât de greu este să ajungi în grupele unei competiții europene. Fiecare tur înseamnă adversari dificili, deplasări, presiune și foarte puține momente în care îți permiți să greșești. Cel mai accesibil traseu rămâne cel al campioanei, care poate duce, în anumite condiții, către grupele Conference League. Iar dacă Dinamo vrea să ajungă acolo, nu este suficient să construiască o echipă bună pentru un sezon. Trebuie să construiască o echipă capabilă să continue să crească.

Aici apare una dintre problemele importante ale clubului: situația contractelor.

Epassy, Pușcaș, Armstrong, Pop, Soro, Karamoko și Bellaarush intră în ultimul an de contract. Nu toți au aceeași importanță în acest moment, însă câțiva dintre ei au devenit deja piese importante ale echipei, iar pierderea lor gratis la finalul sezonului ar însemna să o iei practic de la capăt într-o perioadă în care Dinamo ar trebui să fie mai puternică, nu să-și reconstruiască lotul.

În cazul lui Bellaarush există clauza de cumpărare, astfel că aici clubul are o anumită formă de control asupra situației. Evident, activarea clauzei nu rezolvă totul, pentru că și jucătorul trebuie să își dorească să continue la Dinamo.

Apoi este Soro. Poate cea mai spectaculoasă transformare dintre toți. Ceea ce părea aproape imposibil de spus acum un an a devenit astăzi o realitate: nu prea mai ai cm să-l scoți din echipă. Este unul dintre jucătorii care dau echilibru și agresivitate formației, iar în meciul de ieri ambele goluri au pornit de la recuperări făcute de el. Mai important, directorul sportiv a confirmat că Dinamo nu are o clauză unilaterală de prelungire a contractului. Asta înseamnă că discuția trebuie purtată din timp.

Iar Armstrong este, în acest moment, unul dintre cele mai importante motive pentru care Dinamo arată bine. Are trei goluri și patru pase decisive în acest debut de campionat, cifre care îl plasează printre cei mai eficienți jucători ai competiției. Dar dincolo de statistici este felul în care joacă: aleargă, se luptă pentru fiecare minge și transmite senzația că poate produce ceva în orice moment.

Dinamo a mai trecut prin situația în care cei mai buni jucători ai săi au plecat gratis pentru că nu au fost rezolvate la timp contractele. Ar fi păcat să repetăm aceeași poveste tocmai acum, când echipa pare să fi găsit o direcție.

De aceea, înaintea oricărui alt transfer, clubul ar trebui să pună pe lista priorităților prelungirea contractelor celor trei jucători care au devenit deja exponențiali pentru echipă: Soro, Armstrong și Bellaarush. Chiar dacă acest lucru presupune un efort financiar suplimentar.

Nu trebuie privită doar ca o cheltuială. Este o investiție în continuitate.

Pentru club, înseamnă să păstreze jucători pe care deja îi cunoaște, care s-au adaptat și care au demonstrat că pot face diferența. Înseamnă să nu fie obligat să caute în fiecare vară trei-patru înlocuitori pentru fotbaliști pe care i-ar fi putut păstra.

Pentru jucători, o prelungire ar însemna și recunoașterea meritelor lor. Un contract mai bun, o perspectivă mai lungă și sentimentul că fac parte dintr-un proiect în care clubul are încredere. Continuitatea nu este importantă doar pentru echipă, ci și pentru fotbalist. Când știi că ai viitorul asigurat, poți să te concentrezi mai mult pe ceea ce se întâmplă pe teren.

Sigur, nimeni nu este de neînlocuit. Apropo, îi mai simte cineva lipsa acelui jucător francez de la mijlocul terenului?

Dar una este să pierzi un jucător pentru că ai decis că proiectul merge într-o altă direcție și alta este să-l pierzi gratis pentru că nu ai reușit să-i prelungești contractul la timp.

Dinamo trebuie să înceapă să gândească deja sezonul viitor. Dacă în acest sezon obiectivul este calificarea în Europa, atunci sezonul următor nu ar trebui să înceapă cu întrebarea „pe cine mai aducem?”, ci cu certitudinea că avem deja o bază solidă.

Pentru că obiectivul nu ar trebui să fie doar să ajungem în Europa și să ne bucurăm că am trecut un tur sau două. Ar trebui să încercăm să construim o echipă care să creadă că poate ajunge în grupele unei competiții europene și să fie pregătită pentru acest lucru.

Iar primul pas pentru o astfel de echipă este să nu pierzi ceea ce ai construit deja.

Prelungirea contractelor lui Soro, Armstrong și Bellaarush ar transmite exact acest mesaj: Dinamo nu mai construiește de la un sezon la altul. Dinamo începe să construiască pentru viitor.

Dinamo învinge a treia echipă pretendentă la play-off și urcă pe primul loc în clasament după un meci dificil, în care a demonstrat că poate câștiga nu doar atunci când joacă bine, ci și atunci când trebuie să sufere.

Seria rezultatelor bune împotriva echipelor care își propun play-off-ul și, mai mult, lupta pentru titlu continuă. De această dată, Dinamo a trebuit să joace mai bine de 30 de minute în inferioritate numerică, dar a găsit resursele pentru a apăra avantajul și pentru a obține trei puncte extrem de importante.

Victoria a venit după două execuții senzaționale de la distanță ale lui Armstrong, care a fost fără îndoială omul meciului. Dar dincolo de goluri, ceea ce trebuie remarcat este capacitatea echipei de a rezista după eliminare, de a accepta că meciul se schimbă și de a lupta până la final pentru rezultat.

Dinamo nu a câștigat doar un meci. A câștigat un meci în care a trebuit să știe să și sufere.

Iar cu fiecare etapă care trece, temerile suporterilor care anticipau un sezon ratat după numeroasele schimbări din presezon încep să dispară. În locul lor apare optimismul, alimentat de rezultate, de evoluția echipei și, mai ales, de faptul că Dinamo continuă să obțină puncte importante împotriva adversarilor care își propun aceleași obiective.

Poate că este încă prea devreme pentru concluzii, dar clasamentul spune deja ceva: Dinamo este pe primul loc, iar acest început de sezon începe să semene tot mai puțin cu unul ratat și tot mai mult cu unul care poate deveni foarte interesant.

Când facem comparații între suporterii dinamoviști și cei ai cluburilor din străinătate în privința abonamentelor cumpărate, a biletelor plătite sau a tricourilor achiziționate, există un argument care apare aproape de fiecare dată: mentalitatea.

„La ei există o altă mentalitate.”

Ei bine, în sfârșit avem și noi un criteriu la care putem concura cu ei. Și, mai mult decât atât, aici statistica pare să fie de partea noastră: consumul de bere pe stadion.

Sparta Praga a anunțat după meciul cu Olympique Lyon că a stabilit un nou record al clubului la consumul de bere: 19.623 de pahare, adică aproximativ 9.811 litri, băuți de cei 17.515 spectatori prezenți la meci.

Astea sunt cifre cu care să te lauzi?

Dinamo Fest ne-a oferit deja primele indicii. Debutul nostru în această competiție gastronomico-fotbalistică a fost promițător: berea și micii au dispărut într-un ritm care arată că există potențial. Important este să nu ne oprim aici.

Dacă statisticile confirmă că România este printre țările fruntașe ale Uniunii Europene la consumul de alcool, nu putem pur și simplu să dezamăgim statistica. Ar fi lipsă de respect față de tradiție, față de cercetările europene și, mai ales, față de obiectivele de dezvoltare ale clubului.

Așadar, de ce să nu ne stabilim niște obiective ambițioase pentru sezonul actual?

Să presupunem, că din fiecare pahar de bere vândut la stadion un euro ajunge în contul clubului. La câteva zeci de mii de suporteri și câteva zeci de meciuri, începe să se contureze o linie interesantă în buget.

Un milion de euro din bere.

Și, pentru că nu trebuie să facem discriminare între marile valori ale gastronomiei de stadion, încă un milion din mici.

Două milioane de euro.

De ce să vorbim doar despre drepturi TV, sponsori, transferuri și alte surse complicate de venit când avem în față două active strategice care au demonstrat deja că se vând singure?

Bere și mici.

Domnule Gătăianțu, stați liniștit. Rezolvăm noi problema deficitului și a break-even-ului. Trebuie doar să ne ajute vremea și să asigurați un stoc suficient.