Andra Constantin - Life Coaching

Se întâmplă viața…

A trecut ceva vreme de când nu am mai scris nimic, uita așa îți dai seama că uneori, vrei sau nu, pur și simplu se întâmplă viața.

Da, știu Coaching theory spune că noi o lăsăm să se întâmple, noi suntem autorii și scriitorii propriei noastre vieți.

Dar uneori chiar ne surprinde trăind și supraviețuind.

Și da e ABSOLUT F… normal sǎ fie și așa. Nu tot timpul ești tu la cârma.

Conduci, lasă-te condus sau dă-te la o parte!

Experiența de mamǎ își aduce pe tavă din toate.

Am trăit în ultimele 3 luni cât nu am trăit o viață.

Am văzut și ce înseamnă neputința și ce înseamnă neștiință sau uneori și ambele.

Am ținut steagul sus ca să nu se scufunde barca și m-am măcinat în interior sperând că toate trec și poate asta va fi ultima.

Am bifat experiența a 4 spitale în 7 zile din motive medicale diferite și pe diverse specialități, finalizandu-se cu o internare de 4 zile.

Am ajuns la epuizarea epuizărilor fizice și psihice și am urlat și am plâns și m-am manifestat în moduri în care am zis cǎ nu o voi face niciodată.

Și ghici ce… e NORMAL să faci și asta.

Nu suntem oameni perfecți și uneori chiar ne atingem limitele.

Da avem limite raportate la orǎ, la zi și la lună, ba chiar și la moment.

Așa se întâmplă uneori și e ok să și clacǎm.

Important e să nu ne dăm bătuți, să nu capitulăm și să știm că există și altceva.

Toate trec, chiar dacă se întâmplă viața. Uneori trec cm vrem, alteori cm nu.

Atunci când e mai greu și simți că nu mai poți ….chiar așa e!!!

Strigă, dǎ din mâini și din picioare și vei ieși la suprafață.

Cineva este cineva pentru cineva.

Atunci apare salvarea și pur și simplu se așterne liniștea.

Practic iese lumina de la capătul tunelului și îți reincarci bateriile.

Aduni forțe și vei putea din nou. Vei putea mai mult sau vei putea diferit. Dar sigur vei putea.

Cheia ești tu, dar yala sunt cei din jurul tău.

Soțul care face și desface ca să-ți fie mai ușor, prietenii care dau o mână de ajutor, părinții care te lasă să plângi sau oricine altcineva care face mici gesturi poate nesemnificative.

Împreună suntem mai bine, mai puternici și reușim orice.

Viața se întâmplă, dar puterea e în recunoașterea limitelor și în a spune NU MAI POT!

Va îmbrățișez
Andra

Cum arată gândul tău?

Atunci când gândurile vin năvală peste noi, parcă ne vorbesc.

Da, da sunt vocea din interiorul nostru care vorbește în moduri diferite.

Nu știu la tine cm este, însă de multe ori gândurile mele semănau cu o voce plângăcioasă, nemulțumită, care oftează și regretă, care mârâie, cârâie și ceartă.

Dacă mi-aș imagina persoana care are o asemenea voce, ar fi o persoană foarte bătrână, care se plânge, oftează și ceartă.

O persoană neputincioasă!😵‍💫😤

Practic o persoană care știe ea, care a văzut multe, a auzit multe și a trăit multe! 😪

Dar mă uitam și la Rareș și la vocea lui și încercând să văd cu arată vocea lui interioară, mi-am imaginat-o fix ca el.🌞😍

O voce de copil, o voce tânără, o voce jucăușă, o voce curioasă și cristalină.😁🛝🧐🤨

Și atunci m-am luminat.🙈🌞

Practic mi-am dat seama că modul în care gândim, vocea noastră interioară, arată vitalitatea și dorința noastră de evoluție.💪🤪😁

Dacă te observi un pic gândind, cm arată persoana care gândește în interiorul tău?

E neputincioasă, obosită, mofturoasă, plictisită și negativă?!

Sau e pusă pe șotii, bucuroasă, curioasă, atentă, activă și pozitivă?!

Realitatea este că le conținem pe amândouă.

Dar cu precădere una din ele e mai activă.

La tine care predomină?

Cum arată gândul tău?

Te îmbrățișez
Andra

Noi 3…doi bananieri și eu🤪🤣❤️

Cum îți menții echilibrul între viața personală și cea profesională?

Pentru mine cel mai dificil a fost să găsesc un echilibru între viața personală și cea profesională.

Sunt o femeie implicată și pasionată de ceea ce fac.

Nu mi-a plăcut niciodată să fac lucrurile pe jumătate și această calitate m-a dus în burnout în mai multe rânduri.

Dar cm am reușit să găsesc un echilibru?

În primul rând am acceptat că sunt zile și zile. Mi-am dat seama că eu nu sunt la fel în fiecare zi, deci nici zile mele nu au cm să arate la fel.

Sunt zile în care sunt plină de emoții precum bucurie, entuziasm, curiozitate și curaj.

Dar sunt zile în care sunt tristă, negativistă și nemulțumită.

E ok, și asta va trece!😁

Sunt zile în care sunt amestecată în gânduri și emoții, și asta e ok.🤔😍

Nimeni nu-i perfect și asta se reflectă și în ceea ce faci.

Uite 3 exemple prin care și tu poți să ai mai mult echilibru între profesie și personal:

✅ când te simți mai tensionat ia-ți pauză, chiar și 5 minute în care ieși din contextul în care te afli te poate ajuta să faci cu mai multă ușurință ulterior lucrurile;

✅ stabilește-ți limita de timp cu care ești confortabil ca să te oprești din ceea ce faci în viața profesională;

✅ ia-ți timp cu tine și cu cei dragi. Alege să fii conectat în viața personală. Doar fiind 100% prezent în ceea ce faci pentru tine sau cu cei dragi poți să te bucuri de viața personală.

Echilibru nu înseamnă să oferi procentual 50-50, ci să fii prezent în ceea ce faci și asumat în limitele tale.

Pentru mine acest echilibru a dus la creșterea nivelului de încredere în mine și la o mai bună calitate a vieții.

Tu cm îți menții echilibrul între viața personală și cea profesională?

Dacă și tu vrei să fii mai prezent, mai bucuros și cu mai multă încredere în tine, hai la o ședință de cunoaștere și vom descoperi care este drumul tău și ce pași poți face ca să ajungi la rezultatul dorit!

Ai linkul de programare mai jos 👇, în primul comentariu.

Te îmbrățișez
Andra

Ce îți place cel mai mult să faci în timpul liber și de ce?

De multe ori gândindu-ne la timp liber, ne-am stabilit un standard: ore sau zile.🕐🕑🕒

Timpul este relativ și are o conotație foarte diferită pentru fiecare dintre noi.⌛️

Indiferent de ceea ce facem, de multe ori suntem nemulțumiți pentru că nu am avut suficient timp liber.😮‍💨

Dar ce înseamnă suficient?!🧐🤨🤔

De fapt noi suntem cei care stabilim ce înseamnă pentru noi înșine asta.💪

Barometrul timpului liber de calitate noi îl avem în interior.👸🏼🤴

Noi suntem cei care contractăm sau dilatăm timpul.😵‍💫😁

Dacă ne place ce facem e prea scurt și trece prea repede.😍🚆

Dacă suntem în dificultate sau nu ne face plăcere ceea ce facem, imediat mârâim.😢😪😵‍💫😮‍💨

De când sunt mamă timpul meu liber este inestimabil.⌛️

Orice minut sau oră este prețios.

Timp liber poate să însemne:
❤️ 5 minute în care mă întind în pat;
❤️ minute în care beau o cafea bună;
❤️ o oră de plimbare;
❤️ ore întregi lucrând la proiectele mele.

Azi e timp petrecut în natură, cu familia.

Momentele minunate în aer liber, urcând pe munte până la Cascada Urlătoare sunt bucurie curată.

De ce?

Pentru că sunt momente de conectare, de mișcare susținută si asta pe mine mă încarcă cu energie pozitivă.

Suplimentar azi împreuna cu mama am fost sursa de fragi a lui Rareș pe tot parcursul drumeției.🙈😁

Cătă și-a pus spatele la bătaie și l-a cărat pe Rareș, iar eu și mama îi dădeam fragi în timp ce el arăta cu degetul în gură pentru mai mulți.😁😂

Ție ce-ți îți place cel mai mult să faci în timpul liber și de ce?

Te îmbrățișez
Andra

Cum contribuie gândurile la poveștile noastre?🤔

Gândurile noastre sunt hărți care pe care creierul nostru fie le-a perceput cu simțurile, fie le-a trăit prin emoțiile noastre, fie și le-a format, construit. 💭💬

Gândurile pot fi trecătoare sau dacă sunt suprapuse, adunate constituie amintiri, povești. 🧌👸🏼🤴

Ele sunt un construct al creierului nostru care face conexiuni în raport cu experiențele prin care trecem.

Poveștile noastre NU se întâmplă în prezent.🤔🙀

Prezentul implică acțiune în desfășurare, poveștile sunt date de interpretările noastre, fie despre trecut sau despre viitor.🚴‍♀️
Atunci când capul tău este greu și este plin de gânduri practic creierul te împiedică să trăiești.🥺
Cu fiecare moment în care supra analizezi sau îți imaginezi trecutul trist, practic NU TRĂIEȘTI în prezent.🫣😵‍💫🙈
De multe ori suntem nemulțumiți pentru cǎ nu se întâmplă lucrurile așa cm ni le dorim, însă ceea ce lipsește este ACȚIUNEA.😮‍💨
Practic gânditul în exces sau ruminația se întâmplă atunci când nu avem încredere în noi ca să acționăm.💭🥺

Facem planuri și evaluăm lucrurile doar, doar ca să avem certitudinea că suntem în siguranță și că nu greșim.🥹🌞

Dar această abordare nu face decât să ne crească anxietatea și totodată lipsa de încredere în noi.

Cel mai probabil ești frustrat și obosit încercând continuu să planifici și să faci strategii ca să minimizezi eșecurile.😵‍💫🙈

⚠️ Uite însă o altă abordare care ajută dacă te afli în această situație.✅

🎁 Ai încredere în acțiunile tale și în valorile tale.

🎁 Dacă acționezi și ai un rezultat bun, SUPER! Continuă să faci ceea ce ai făcut, asta îți garantează încredere în capacitatea ta de a acționa.

🎁 Dacă acționezi și nu ai un rezultat bun, SUPER!
Continuă să acționezi. Doar acționând vei reuși.

Siguranța și controlul pe care îl cauți nu vine din manipularea lucrurilor exterioare ție, ci din faptul că perseverezi în a face lucruri și a fi blând cu tine indiferent de rezultat.❤️

Tu ești autorul poveștilor tale!

Te îmbrățișez
Andra

Bună, în timp ce îl aștept pe Rareș să iasă de la grădiniță m-am gândit să îți povestesc un pic despre un mit al încrederii în sine.

De foarte multe ori când aud încredere în sine, aud oameni vorbind despre povestea de succes a vieții lor.

Realitatea este că fiecare dintre noi avem mai multe povești ale vieții noastre.

Avem însă credințe limitative despre povestea noastră care ne blochează în evoluția personală.

Iar dacă credințele noastre limitative duc și la o generalizare constantă a fatalității suntem clar în întuneric absolut.

Unul din principalele motive de nefericire ale oamenilor, dar și al meu în trecut, este următoarea credință:

„Povestea vieții mele este doar despre durere, eșecuri, tristețe, dezamăgiri și lipsă de apreciere.”

Chiar fiecare oră, zi, lună și an din viață a fost așa?

De multe ori ascundem micile momente de bucurie și pofta de viață sub preș, așteptând povestea AIA a vieții, povestea de succes, povestea în care TOTUL se transformă.

Realitatea e că viața e plină de povești. Unele extrem de grele și triste, dar și unele pline de bucurie și recunoștință.

Când a fost ultima dată când ai râs cu poftă și te-ai bucurat?

Cum arată ultima poveste veselă a ta?

Te îmbrățișez
Andra

Te-ai uitat vreodată în jur să vezi cât de diferiți suntem noi oamenii?

Am ridicat capul la metrou și în jurul meu am văzut o mare de oameni.

Fiecare arǎta diferit, era îmbrăcat diferit, mergea diferit, vorbea diferit.

De multe ori nu suntem mulțumiți de cm arătam, cm mergem, cm vorbim sau cm ne comportăm în jurul altor oameni.

În realitate fiecare suntem foarte diferiți, dar oameni suntem toți.

Purtăm în noi valori simple, dar tindem să ne manifestăm diferit, exagerat.

De ce? Pentru că vrem din suflet să fim acceptați și iubiți.

Este strigătul nostru animalic pentru a fi văzuți și iubiți.

Diferențele ne sperie și ne fac să căutăm în ceilalți o variantă mai bună a noastră.

Dar cm ar fi ca toți să arate ca mine sau ca tine?!

Cum ar fi dacă ai vedea o mulțime de TU?

Ți-ar plăcea?

Dar dacă ți-aș zice că ce vrei de la celălalt se află și în tine?!

Realitatea este că iubim și urâm la alții tot ceea ce se găsește și în interiorul nostru.

Da, suntem oglinzi unul pentru celălalt, practic ne arătăm cu degetul doar ca să ne vedem pe noi mai bine.

Doar ca să ne oferim un pic mai multă blândețe și iubire.

Doar ca să ne cunoaștem mai bine și să ne purtăm ușor în viață.

Într-un grup de prieteni suntem foarte diferiți, însă tot similaritățile ne atrag.

Nu ne-am înconjura de oameni care nu au aceleași valori, principii și interese.

Dacă vrei să vezi ce e frumos în interiorul tău, întreabă-te:

Ce vezi la ei (oamenii, prietenii tăi) și nu vezi la tine?

Te îmbrățișez
Andra

Photography by Magda Constantin - Studio foto de portret