18/04/2026
Istoria gimnasticii nu poate fi completă fără momentul Birmingham 2010. Campionatele Europene aveau să o prezinte pe Amalia Racea drept un simbol de determinare, talent și pasiune. Avea 15 ani, iar o lume întreagă a aplaudat-o în picioare pentru titlul de campioană la bârnă. Atunci când a concurat, timpul s-a dizolvat și nimeni nu îl mai putea măsura. Era imposibil, căci nimeni nu mai știa cum. Convenționalul se oprise, iar extraordinarul nu apucase să își făurească un timp al său.
O debutantă cu nervii de fier îți tăia respirația. Perfecțiunea purta din nou nume românesc. Amalia Racea avea 15 ani și purta cu sine geniul unei școli care a dominat decenii lumea gimnasticii. Fabulos…
La final, pe podium, o lume întreagă a primit forma unei lacrimi în care s-au văzut inocența, munca, determinarea și dragostea față de un sport care îi va menționa pentru totdeauna numele. O fetiță de 15 ani a dăruit atunci lumii o lacrimă ce avea să se transforme în simbolul unei emoții care a învins timpul. Amalia a adus atunci o nouă medalie de aur pentru România la unul dintre cele mai grele aparate, bârna. Lacrimile din ochii acelui copil aveau să deschidă povestea unei vieți de film: viața Amaliei Racea. O să ne spună mai multe, la Deva, pe 22 aprilie. Emoția se întoarce acasă…
Ne vedem acolo!