Burnout Medici

Cum pot acești medici să fie mai bine pregătiți pentru a face față stresului inerent?

Burnout-ul, stresul moral și oboseala prin compasiune în rândul medicilor sunt la un nivel record și asta nu mai este un secret.

Toți medicii pot fi expuși riscului de burnout ca urmare a unor factori atât de la locul de muncă, cât și personali. Factorii de la locul de muncă includ supraîncărcarea cu muncă (de exemplu, volume mari de pacienți, resurse insuficiente sau senzația de gestionare slabă), lipsa controlului asupra mediului de lucru, petrecerea majorității timpului la muncă cu sarcini care nu sunt în concordanță cu obiectivele lor de carieră și niveluri ridicate de interferență între muncă și viața de acasă.

Consecințele burnout-ului, oboselii prin compasiune și stresului moral sunt profunde și variază de la crize personale la practici suboptime de îngrijire a pacienților.

Îmbunătățirea stării de bine a medicilor și implementarea strategiilor de auto-îngrijire este un proces multifactorial și include atenție atât asupra îngrijirii personale, cât și profesionale.

Scrie-mi dacă ai nevoie de susținere în acest proces. 🤗

Este formarea medicală traumatică?

Majoritatea evită să folosească cuvântul „traumă” și nici eu nu vreau să îl folosesc ușor.

Cu toate astea, sunt de acord că formarea medicală este traumatică.

Luăm minți tinere, incredibile, strălucite și motivate și le supunem unui tratament inuman. Le învățăm că cea mai nobilă cale spre succes este printr-un sacrificiu total.

Sacrificiul transcende de la nivel fizic la nivel psihologic. Îi învățăm și modelăm că cei mai buni doctori sunt cei care doar oferă.

Oferă fără să țină cont de propriile nevoi.
Îi învățăm și modelăm că cel mai bun cursant medical este cel care sacrifică somnul, nevoile nutriționale, nevoile familiale sau orice dorință de a „se angaja în afara normelor” și este prezent doar pentru a lucra cât mai mult timp posibil.

Dar de ce facem asta?

„Noi” - adică sistemul.

Și noi și cei dinaintea noastră au trecut prin experiențe similare, dacă nu chiar mai rele.

Am suferit și, subconștient, tot ce știm este să împărtășim și să impunem aceeași suferință. Chiar și atunci când încercăm conștient să nu o facem, s-ar putea să judecăm aspru prin lentile încețoșate.

Din păcate, toți am fost traumatizați într-un fel sau altul în timpul formării medicale. Poate că am avut o creștere incredibilă post-traumatică, dar s-ar putea să ținem în noi mult mai mult decât ne dăm seama, lucruri care necesită să fie abordate.

Poate că e nevoie de un coach, un terapeut sau un consilier.

Acesta este citatul meu preferat de la Einstein, care rezumă munca mea ca antrenor. Așa cm știi, m-am reinventat de mai multe ori.

Te asigur că o schimbare în mentalitatea mea a precedat fiecare schimbare semnificativă din viața mea.

Este simplu. Prin schimbarea modului de gândire, ne schimbam perspectiva, de unde putem concepe soluții care erau anterior invizibile.

Spune-mi, ce ai făcut recent ca să-ți schimbi mentalitatea și ca să provoci modul în care gândești?

"Mai întâi, nu face rău." Toți doctorii înțeleg acest principiu, dar cât de des îl aplicăm pe noi?

În încercarea de a face tot ce e mai bun pentru pacienți și de a gestiona toate lucrurile pe care trebuie să le realizăm, este atât de ușor să uităm că și noi avem nevoi.

De câte ori ai ajuns la sfârșitul unei zile lungi și ai realizat că nici măcar nu ai avut timp să mergi la toaletă, darămite să iei prânzul?

Neglijarea constantă a propriilor nevoi poate începe să-și pună amprenta. Putem începe să ne simțim frustrați și copleșiți. În timp, acest lucru poate duce la burnout.

Dacă te recunoști în această situație, poți începe să schimbi lucrurile făcând un pas înapoi și identificând moduri prin care poți avea mai bine grijă de tine.

A avea grijă de tine nu este egoist, ci esențial – mai ales pentru doctori.

Cere sprijin! Nu ești singur și oricine poate beneficia de cineva care să-l susțină. Sunt aici, dacă ai nevoie. 🤗

Ești suficient de epuizat? Verifică Manualul Angajatului ca să te asiguri că ești Superstarul Nr. 1 al Burnout-ului👇

Supracompromis: Spune mereu "da", indiferent de volumul de muncă sau de capacitatea personală. Ia ture suplimentare și nu refuza niciodată o cerere de ajutor, chiar dacă asta înseamnă să-ți sacrifici timpul personal și bunăstarea.

Perfecționism: Tinde către perfecțiune în fiecare aspect al muncii tale. Stabilește standarde nerealist de înalte, chiar dacă asta înseamnă să petreci timp și energie excesive pe sarcini inutile.

Autoneglijență: Prioritizează îngrijirea pacienților și cerințele spitalului în detrimentul nevoilor personale. Neglijează-te, sărind peste mese, ignorând pauzele și odihna și evită să ceri sprijin sau asistență de la colegi. Transformă sacrificiul personal într-un semn de onoare.

Estomparea granițelor: Permite muncii să îți consume fiecare aspect al vieții. Adu munca și acasă. Estompează granițele dintre viața personală și cea profesională, lăsându-ți fără timp pentru hobby-uri personale sau relaxare.

Suprimarea emoțiilor: Adoptă o față zâmbitoare și neagă orice luptă personală sau impact emoțional al muncii. Prioritizează nevoile pacienților și ale spitalului în detrimentul stării tale emoționale.

Hiper-responsabilitate: Asumă-ți întreaga responsabilitate pentru tot ceea ce se întâmplă în mediul tău de lucru. Poartă greutatea lumii pe umeri, simțindu-te responsabil pentru rezultatele îngrijirii pacienților, chiar și atunci când acestea depășesc controlul tău.

Muncă excesivă: Definește valoarea de sine și identitatea exclusiv prin muncă. Lucrează ore extrem de lungi, verifică obsesiv mesajele legate de muncă chiar și în timpul liber și găsește dificil să te deconectezi mental și emoțional de la muncă.

Ignorarea odihnei și recuperării: Respinge ideea de odihnă și recuperare ca fiind neimportantă sau inutilă. Minimizează nevoia de pauze, vacanțe și activități recreative, crezând că a fi constant implicat în muncă este un semn de dedicație și angajament.

DUPĂ CÂȚIVA ANI DE REZIDENȚIAT, CINEVA M-A ÎNTREBAT CE ÎMI ADUCE BUCURIE. AM ÎNCEPUT SĂ PLÂNG PENTRU CĂ NU MAI ȘTIAM...

Dacă ai simțit vreodată așa, vreau să știi că nu ești singur. Te văd. Am fost acolo.

Aș minți dacă aș spune că nu m-am pierdut uneori. În fiecare zi trebuia să fac un efort să nu mă pierd în medicină.

Trebuia să evit sentimentele de vinovăție care se strecoară... "Cine sunt eu să 'xyz'? Dar este treaba mea să am grijă de oameni."
Sunt sigur că și tu ai putea completa cu câteva gânduri proprii.

Dar vreau să știi că meriți să fii fericit.
Să ai o viață în afara medicinei care îți aduce bucurie.
Ești mai mult decât munca ta. Nu uita asta.

Ce norme și convingeri culturale crezi că ar trebui să fie abandonate în medicină?

1. Viața este prea scurtă pentru a fi ceva mai puțin decât absolut fenomenală. Nu vreau să fiu doar bine și refuz să îmi cer scuze pentru asta.

2. Am realizat că multe lucruri se află în zona mea de geniu, iar gătitul nu este unul dintre ele.

3. Responsabilitate - dacă creșterea este obiectivul, am nevoie de cineva dispus să mă tragă la răspundere.

Nu trebuie să te descurci prost pentru a avea nevoie de un coach. Coaching-ul nu înseamnă doar ajutor pentru oameni să se transforme de la rău la bine, de la necunoscător la cunoscător.

Este mai mult decât un ajutor pentru cineva care are dificultăți majore.

Este extrem de valoros și pentru cei care vor să treacă de la bine la excelent, pentru cei cu o dorință serioasă de a reuși.

Pentru cei care vor să ajungă acolo mai repede. Coaching-ul poate face toate aceste lucruri și mai mult.

Spunându-ți „Mă descurc bine, nu am nevoie de un coach” nu faci decât să te rănești pe tine. Pe nimeni altcineva.

De ce îți spun asta? Pentru că și medicii merită să trăiască o viață extraordinară.

De multe ori am lăsat totul deoparte pentru a fi disponibilă pentru pacientul care avea nevoie de mine. Bineînțeles că am făcut asta. De mai multe ori decât pot să-mi amintesc. Asta face parte din viața în medicină. Sunt recunoscătoare că pot ajuta.

Sunt sigur că și tu ai făcut-o.

Dar să îmi construiesc o viață care necesită să fiu mereu prezentă și disponibilă ... ei bine, asta nu este chiar sănătos. Chiar și în zonele defavorizate sau rurale. Nu suntem roboți. Ceva va ceda... sănătatea noastră, timpul nostru pentru cei dragi, raționamentul și abilitățile noastre clinice atunci când am forțat prea mult și prea mult timp.

Cultura medicinei se schimbă. Să fii un doctor bun include și să îți proiectezi o viață sustenabilă. Fiecare dintre noi are posibilitatea de a decide cm arată aceasta în circumstanțele noastre unice și în fiecare etapă a carierei noastre. Pacienții și comunitățile noastre merită asta. NOI merităm asta.

Nu este egoism. Ne permite să fim doctori mai buni și oameni mai fericiți și mai sănătoși.

Te-a bufnit râsul când ai citit această întrebare, nu?

Ce-i aia și cu ce se mănâncă? 🙃🤭

Dacă ești ca majoritatea medicilor pe care îi antrenez, acest concept pare desprins din altă lume...

La urma urmei, abia ai timp pentru tot ce ai de făcut, darămite să te distrezi?

Distracția este motivul pentru care visăm la vacanțe. Asta e perioada în care ne permitem să ne distrăm.

Și totuși, cât de des s-a întâmplat ca în vacanță să nu te distrezi așa cm sperai?

Sau după câte zile de vacanță începi să te relaxezi?

Viețile noastre tind să fie mai grele fără distracție și joacă.

Vestea bună este că poți să le încadrezi char și într-un program încărcat.

Începe să cauți oportunități și permite-ți să te joci. Aceste oportunități există pe tot parcursul zilei - doar că am fost antrenați să nu le vedem ca adulți.

Încă lucrez la asta. Pot să observ cât de neîndemânatic poate părea uneori să te joci și să fii haios, dar și beneficiile. 😜

Ce observi atunci când începi să aplici acest lucru în viața ta?

Știi că vrei ca lucrurile să se schimbe.

Vrei să muncești mai puțin, să fii liber financiar, să te bucuri mai mult de viață, poate chiar să călătorești prin lume sau să petreci mai mult timp cu familia.

Dar când trebuie să iei decizia să investești în sprijin și îndrumare ca să faci acest lucru, te trezești spunând: „Lasă-mă să mă gândesc.”

Gândește-te la asta: Cât timp vrei să mai aștepți?

Știi deja că timpul este cea mai prețioasă resursă și că dacă vei continua pe calea asta înseamnă că vei fi „bine” pe termen scurt, dar nefericit pe termen lung, de ce să mai pierzi o secundă?

Știu, schimbarea poate fi descurajantă. La fel este și gândul că rămâi blocat și că nu vei trăi niciodată adevărata libertate și flexibilitate pe care le dorești în viață.

Teama de necunoscut este naturală, dar nu o lăsa să te oprească.
Ești gata să acționezi cu încredere? Programează o sesiune de clarificare.