MatSide BJJ Sector 6

Lumina sfântă a Nașterii Domnului să vă aducă în suflet un Crăciun veșnic! Să aveți parte de tot ce-i mai bun pe lume, iubire, fericire şi prosperitate.
Crăciun fericit! 🎊🎅🎄 Un An Nou Minunat!!

Vă urăm un Nou An minunat cu multe realizări și mult BJJ!!!🔥

Vă dorim un Crăciun plin de magie!! Sărbători cu bine!! 🔥

Seminar cu bucurie la Timișoara, alături de echipele MatSide: Jiu-Jitsu Combat și Iguana BJJ!! Trei direcții abordate în cadrul prezentării : self defence, stand-up game și modern bjj. Sau altfel: "Neutralize, take him down or hang'em all!" 🤣 Felicitări pentru promovări instructorilor Florin Gui-centură maro, Bobi Stredie-3 trese ( centură violet). Ne-a fost aproape și instructorul Bogdan Suciu de la Mediaș (felicitări pentru tresele primite azi) și în curând vom reveni cu noutăți și din zona Ardealului!! 🔥
Au predat :
-Coach Mihai:zona de neutralizare agresiuni (nu Gracie Jiu-Jitsu :)), -Professor Elvis: Lupte pentru BJJ-ul cu GI
-Professor Cătălin - Lapel game: baseball, loop, lasso, etc.
Mulțumim tuturor participanților! Să ne revedem cu bine!!

Sunt părinte.Şi antrenor. Academiile MatSide au în grijă o mulţime de copii, care vin să se descopere şi să evolueze prin BJJ. Motiv pentru a analiza în ce măsură, părinţii decid sau influenţează pozitiv sau negativ alegerile copiilor. În materie sportivă.
E foarte important ca sportul pe care copilul îl incepe să nu se transforme într-o modalitate de a construi reguli excesive, reproşuri sau un prilej de a ne arăta dezamăgirea pentru ceea ce ar trebui să fie o chestiune reconfortantă, de învăţare şi dezvoltare.
Pericolul e unul simplu de numit.La un moment dat, campionul sau tânărul bine dezvoltat prin sport, pe care l-am visat dintotdeauna, renunţă să mai meargă la sală.
Trebuie să înţelegem că, la copii, evoluţia emoţională este în strânsă legătură cu evoluţia fizică şi că ambele stau la baza performanţei sau a implicării într-o anume activitate ce presupune mişcare fizică.
Ca părinte trebuie sa observi cât de implicat este copilul în activitatea sportivă, dacă este atras de performanţă, sau daca nu cumva, tu ca părinte eşti mai implicat în ceea ce face el şi îţi doreşti mai mult decât el să performeze în ceea ce practică.
De obicei, dacă nu e implicat, te poţi confrunta cu următoarele situaţii :
• Îţi oferă totdeauna un motiv pentru care el are un comportament anarhic la sală, sau nu se descurcă în competiţii: antrenorul are ceva cu el, ceilalţi copii îl deranjează, sunt mai buni ca el, etc.
• Antrenamentele merg bine, dar competiţiile sunt catastrofale;
• La competiţii, copilul eşuează când pe margine sau în sală există mama, tata, membri din familie;
• Lipsă de concentrare la antrenamente sau la competiţii;.
• Există totdeauna o explicaţie sofisticată pe care copilul o oferă pentru faptul că deşi merge de ceva timp la sală, nivelul lui tehnic a rămas acelaşi, iar în competiţii face mereu aceleaşi greşeli.
Poate fi uneori, şi vina noastră ca părinţi pentru lipsa de progres a copilului nostru?
Nu trebuie să te culpabilizezi în van. E timpul să îţi asumi şi să încerci să faci următoarele lucruri:
-Chiar dacă îi ceri să practice un sport, nu îţi construi viaţa ta in jurul scopului respectiv.
Da, vrei sa ai un copil de succes şi de curând ai vizionat şi filmul despre tatal surorilor Williams. Eşti fericit după prima medalie câştigată, dar intri in depresie după primul eşec. Nu mai mergi în vacanţe, ci mergi tot timpul la turnee şi vrei să fii peste tot ca să îl susţii.
Ce nu ştii este că această preocupare creează o presiune în plus pentru tânărul luptător. Unii rezistă, alţii cedează în jurul vârstei de 15 ani. Sau 18 ani, dacă a început mai târziu.Şi renunţă.De tot.
Lasă-l să îşi aleagă singur echipamentele, să îşi facă geanta de concurs sau de sală.
Lasă-l să meargă singur cu echipa şi cu antrenorul, să îşi plătească taxele sau să aibă grijă de hrană şi sticla cu apă.
În acelaşi timp, nu-i da impresia că eşti poate indiferent faţă de sportul pe care el îl practică. Discreţia şi echilibrul sunt tot ce contează.
-Vezi în ce măsură copilul tău este fericit şi împlinit cu ceea ce practică, şi nu cerceta asta după medaliile obţinute sau după lipsa acestor medalii.
El nu trebuie să iasă în evidenţă peste ceilalţi, în raport de dorinţele tale. Trebuie să se simtă bine cu ceea ce reprezintă el, ca luptător.
-Nu mai critica stilul lui de luptă! Bucură-te pentru experienţa lui de luptă si felicită-l pentru curajul de a păşi pe tatami!
-Nu mai fii "antrenorul" din tribună, sau de lângă antrenorul lui sportiv!
Comentatul de pe margine îl va face să se demotiveze şi îi va distrage atenţia, mai ales că antrenorul încearcă să-i transmită indicaţiile necesare. Nu mai da sfaturi despre tehnici sau poziţii ale corpului. E posibil ca în timpul luptei, copilul să încerce să îţi facă pe plac, dar ceea ce spui să nu fie adecvat, pentru că şi dacă ai fost sportiv de performanţă, nu eşti antrenorul copilului tău şi nu ai petrecut acelaşi timp cu el, ca şi antrenorul din colţ.
-Practicarea sportului se face pentru dezvoltare fizică şi mentală, pentru evoluţie personală, şi nu pentru mulţumirea părinţilor.
Dacă noi, părinţii, am fost sportivi legendari, asta trebuie să fie un exemplu pentru copil, nu o responsabilitate în plus. Asigurarea facilităţilor de practicare a unui sport, impulsul necesar trebuie gestionate cu discreţie şi grijă, nu cu disperare şi exigenţă exagerată, din dorinţa de a avea un sportiv de succes.
Nu trebuie să-i reproşăm câte facem pentru el sau sacrificiile financiare generate de echipamente, antrenamente private, samd. Să-l lăudăm pentru progresele, chiar mici, obţinute şi să avem răbdare.
Buna intenţie există la părinţi, dar din dorinţa de a face totul cât mai bine, se poate să greşim, şi apoi să fim nedumeriţi de faptul că tânărul sportiv ajuns aproape de majorat, renunţă la sport. Nu uitaţi, uneori, mai binele e duşmanul binelui
Şi atunci..ce mai rămâne de făcut? Îţi voi spune cm procedez eu. Iau un timp de analiză şi văd unde mă aflu ca părinte. Ajustez, adaptez, aplic, aştept, pun răbdare. Şi apoi, mă bucur de fiecare clipă petrecută în sală de copilul meu.
Adică, într-un singur cuvânt, BJJ.
Multă bucurie vă doresc!

4 year old Jiu Jitsu Kalebs first time doing submissions vs two 5 year olds