Tantra&Super Fericirea Coplesitoare

Concentrează-te asupra aceea ce îţi doreşti şi nu asupra a ceea ce nu îţi doreşti, pentru că vei atrage intotdeauna prin rezonanţă exact ceea ce evoci şi menţii în câmpul conştiinţei tale.

Oamenii sunt asemeni valurilor. Ei danseaza in furtuna Iluziei, desi Oceanul nu inceteaza sa-i aspire catre El.

A fi in iubire inseamna a fi si a locui in Dumnezeu. Doar iubirea profunda ne trezeste sufletul.
Precum Dumnezeu este prezent pretutindeni, la fel si Iubirea unifica si intelege toate punctele de vedere. De aceea calea catre Dumnezeu si catre desavarsirea spirituala. este, inainte de toate o cale a Iubirii. Doar iubirea ne confera putere si echilibru sufletesc si ne face sa ne deschidem catre Dumnezeu. Aleg acum si aici sa iubesc Iubirea.

Accepta fiecare moment si tot ceea ce contine el ca si cand ar fi alegerea ta. Imediat, viata va incepe sa lucreze in favoarea ta. Priveste apoi miracolul pe care il dezvaluie viata si traieste-l cu maxima intensitate.

Iubirea neconditionata nu cere nimic. Este pura. Este inaltatoare. Ea ridica nivelul de vibratie al locului unde se petrece si al oamenilor din jur. Este iubirea Maestrilor pentru discipolii sai. Este iubirea lui Iisus Hristos pentru o planeta intreaga.

Relatia de cuplu nu este si nu trebuie sa fie o obligatie. Este o ocazie extraordinara pentru a creste impreuna, a ne dezvolta, a ne ridica vietile la potentialul lor cel mai inalt, astfel incat prin comuniunea sufletelor noastre sa ajungem in cele din urma sa ne unim cu Dumnezeu.

Atunci cand intr-o relatie exista un scop, cand amandoi privesc in aceeasi directie si reusesc sa ajunga la un acord comun, atunci exista mari sanse catre o relatie reusita si de lunga durata. Doar asa, prin urmarirea acelorasi idealuri, se creeaza acea oportunitate de a creste impreuna cu celalalt, de a te exprima impreuna intr-o stare de profunda libertate si treptat de a te desavarsi impreuna.

Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
– Daca ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
– Timpul meu este Eternitatea… Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
– Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca… iar apoi tânjesc iar sa fie copii.
Ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani… iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul.
Ca traiesc ca si cm nu ar muri niciodata si mor ca si cm nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.

Apoi am întrebat:
– Ca Parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii Tai?

– Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc… si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece.
Sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin.
Sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele.
Sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit.
Sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.

– Multumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:

– Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna.

Căută intotdeauna aspectele pozitive într-o situație

În orice lucru bun există și un pol negativ. Și în orice lucru negativ există și un pol pozitiv. Universul este dual. Nu există doar bine sau doar rău.
Atunci când te confrunți cu o situație dificilă în viață caută aspectele pozitive ale acelei situații. Întreabă-te: “Ce este bun chiar acum în această experiență?”
Fie ca sfantul Ioan Botezatorul sa va calauzeasca, sa va ocroteasca,
sa va ghideze pasii catre tot ceea ce este mai bun si mai frumos.

Un tanar nor se nascuse in toiul unei mari furtuni peste Mediterana. Nici n-a avut timp sa creasca insa acolo, ca un vant puternic a impins toti norii inspre Africa. De indata ce norii au atins continentul, vremea s-a schimbat. Un soare stralucitor scanteia pe cer si, intinse sub nori, se rasfatau dunele aurii ale Saharei. Cum in desert nu ploua aproape niciodata, vantul a continuat sa impinga norii catre padurile din sud. Intre timp, asa cm se intampla si cu tinerii oameni, tanarul nor a hotarat sa-si paraseasca parintii si vechii prieteni ca sa descopere lumea.

-Ce faci? a strigat vantul. Desertul e la fel peste tot. Intoarce-te langa ceilalti nori si o sa megem toti in Africa Centrala, unde sunt uimitori munti si arbori!
Dar tanarul nor, un rebel innnascut, a refuzat sa-l asculte si, incet, a lunecat pana a gasit o briza blanda si generoasa care i-a permis sa ajunga peste dunele aurii de nisip. D**a multa fataiala incolo si incoace a observat ca una din dunele de nisip ii zambea. El a vazut ca duna era si ea tanara, nou formata de vantul care tocmai trecuse pe acolo. Si el s-a indragostit atunci si acolo de parul ei cel auriu.

- Buna dimineata, zise el. Cum e viata acolo jos?
- Am tovarasia celorlaltor dune, a soarelui si a vantului si a caravanelor care trec uneori pe aici. Uneori e chiar fierbinte, dar e totusi suportabil. Cum e viata acolo sus?
- Avem si aici soare si vant dar lucrul bun e ca eu pot calatori pe cer si pot vedea multe lucruri.
- Pentru mine, zise duna, viata e scurta. Cand vantul se va intoarce dinspre paduri, voi disparea.
- Si asta te intristeaza?
- Ma face sa simt ca nu am un rost in viata.
- Si eu simt la fel. De indata ce alt vant va veni voi merge spre sud si ma voi transforma in ploaie; dar asta e destinul meu.

Duna a ezitat un moment, apoi a spus:
-Stii tu oare ca noi in desert numim ploaia paradis?
-Nu aveam idee ca as putea fi vreodata asa de important, zise mandru norul.
-Am auzit alte dune batrane povestind despre ploaie. Ele spun ca d**a ploaie suntem acoperite cu iarba si flori. Dar eu nu voi trai niciodata asta pentru ca in desert ploua atat de rar.
A fost de data asta randul norului sa ezite. Apoi a zambit larg si a zis:
-Daca vrei, as putea sa fiu acum ploaie peste tine. Stiu ca abia am ajuns aici, dar te iubesc si as vrea sa stau aici pentru totdeauna.
- Cand te-am zarit prima data pe cer, m-am indragostit si eu de tine, zise duna. Dar daca iti vei transforma in ploaie frumosul tau par alb, vei muri.

- Dragostea nu moare niciodata, zise norul. Este transformata, si pe de alta parte, vreau sa-ti arat ce este paradisul.
Si el incepu sa mangaie duna cu mici picuri de ploaie, astfel incat sa stea impreuna cat mai mult, pana cand aparu un curcubeu. In ziua urmatoare micuta duna era acoperita de flori. Alti nori care treceau spre Africa au crezut ca trebuie sa fie o parte din padurea pe care o cautau si au mai scuturat niste ploaie. Douazeci de ani mai tarziu, duna fusese transformata intr-o oaza care improspata trecatorii cu umbra copacilor sai. Si astea toate, pentru ca intr-o zi un nor s-a indragostit si nu s-a temut sa-si daruiasca viata acestei iubiri....

Când Dumnezeu doreşte să salveze un om, trimite pe cineva să-l iubească.

Dacă oamenii şi-ar umple sufletele cu iubire nu ar mai avea vreme să se plângă pentru nimicurile vieţii. Dacă iubeşti ierţi şi ierţi totul boiereşte, nu doar din vârful buzelor! Iubirea te iubeşte aşa cm eşti, căci în iubire eu sunt tu şi tu eşti eu.