12/12/2023
✍🏻 ,,Tati, hai să mergem și la ultimul nostru meci de anul ăsta!”
Așa că ne-am hotărât să amânăm temele de la școală și să luăm drumul spre Turnu Măgurele, să susținem Steaua jucând cu CSM Alexandria.
Am ajuns pe o vreme ploioasă, cu temperaturi sub 0 grade, după un drum de mai bine de două ore, parcurs într-o coloană de mașini de suporteri steliști, în care recunoșteai fețele vecinilor de stadion.
Un prieten chiar m-a întrebat dacă am rezistat în frigul ăla, făcându-mă să realizez că nu mi-am pus problema gradelor de afară. În mașină a fost cald, iar afară, imediat ajunși între suporterii echipei mele, temperatura, timpul și orice se poate măsura și-au pierdut însemnătatea obișnuită.
Poate pare copilăresc, dar Steaua a reușit să trezească în mine ceva de mult uitat, spiritul stelist de altă dată pe care nici nu știu când l-am pierdut în anii trecuți. Și parcă acum e ceva mai mult.
Când merg la meciuri mă simt liber (,,liber să spun ce gândesc”), simt că nu trebuie să car în cârcă povara unui finanțator cu toane care își calcă în picioare propria echipă, angajați și suporteri, ca să iasă el în evidență.
De doi ani nu am lipsit de la niciun meci, iar în acest răstimp nu am auzit niciun suporter să-și huiduie jucătorii. Nu contest că sunt probleme în club, dar chiar și așa, un club care nu este considerat profesionist din cauza unei legi dă clasă de profesionalism multor cluburi de pe la noi.
La Steaua antrenorul ia deciziile, face echipa, motivează jucătorii, face schimbările și este lăsat cu bune și rele să-și facă meseria, ca să nu mai spun de plata la zi a jucătorilor.
Revenind la meci, Steaua a câștigat cu 3-2, dar nu a ieșit din grupă. Golurile Stelei au fost marcate de Chunchukov și Matei, un jucător de numai 17 ani care nu este promovat pe măsura talentului lui. Șansele erau minime oricum să ne calificăm și doar o minune ne-ar fi ajutat. Iar minunile încă întârzie să apară la Steaua.
Totuși Steaua trăiește prin suporterii ei. Dacă acum ceva timp toate sondajele arătau că Steaua are cei mai mulți suporteri din România, acum sondajul este diferit. Faptele demonstrează că Steaua are suporteri mai puțini, dar buni. Și pentru asta este cea mai iubită echipă din România.
,,Câți suporteri a avut CSA Steaua la meci?” Asta citesc după fiecare meci al nostru în ziarele de sport. La început asta mă deranja, apoi am analizat mai atent situația. De ani de zile nu jucăm în prima ligă, presiunea FCSB-ului este imensă nu numai pentru club, ci și pentru suporterul de rând și, cu toate astea, calitatea oamenilor de pe stadion este superioară.
Dacă există dubii, invit la meciurile Stelei pe oricine și sunt dispus să plătesc biletul. Steaua are cea mai educată peluză din țară. Băiatul meu se plimbă liber prin galerie și îl simt mai în siguranță decât pe stradă.
La un alt meci din deplasare, cu Progresul Spartac, ,,huliganii” i-au făcut cadou o eșarfă, l-au lăsat să stea în primul rând, l-au chemat să cânte la tobe (i-a refuzat, rușinându-se), iar la alt meci a primit cadou de la Horia o căciulă cu echipa favorită.
În suporterul stelist există iubire necondiționată și exemplul cel mai bun care-mi vine în minte este acela a doi vecini de scaune: unul vine la fiecare meci din Belgia si celălalt, din Anglia.
Totuși atât de multe sacrificii! Ești învățat să iubești doar atunci când iubirea ți se întoarce într-un fel sau altul, dar dragostea de acum a steliștilor este total necondiționată! Deși nu se hrănește cu rezultate, nu există vești bune pentru viitor, iar stelistul are parte și de un fel de bullying din partea tuturor, cu toate acestea, el rămâne dârz. Are identitate, are în spate o istorie fantastică, îi are pe Lăcătuș, Balint, Pițurcă, Tudorel Stoica, Panduru și mulți alții.
Pe stelist nu îl poți convinge cu teorii de continuitate, când ție îți lipsesc palmaresul, stema, o casă, identitate, profesionalism, dar merge dacă facem pe ascuns cu ochiul șmecherește, că nu avem voie să rostim cuvântul Steaua, ,,Lasă tată, știi că noi suntem…”
Înainte de meci, un prieten căruia i-am spus că mergem în galerie a fost contrariat că îmi duc copilul acolo. Puțină lume știe despre conduita unui ultras, în general, și poate ar fi bine să se scrie și despre lucrurile bune făcute de aceștia, despre modul de a se îmbrăca - nu îi vezi ca niște clovni, despre conduita lor morală (nu au voie să fure, să pârască, trebuie să îndeplinească niște standarde, altfel sunt eliminați), despre acțiunile lor caritabile (oameni din peluza Sud strâng acum de sărbători pentru cei fără posibilități), și sunt sarea și piperul într-un derby.
Aș alege oricând o peluza Sud ca la meciul cu Rapid și Dinamo, în locul a cinci Arena Națională pline cu luminițe. De ce? Pentru acei oameni pe care o echipă îi are, indiferent de situație.
Drumul spre casă a fost greoi, lent și fără prea multe opriri. Doar trei magazine deschise noaptea, în drum spre București, în județele oamenilor de la putere. Am oprit doar pentru o gustare.
Îl aud pe băiatul meu în spate cm fredonează un cântec și pe de-o parte mă amuză să-l aud din gura lui, pe de altă parte îmi face pielea de găină și devin nostalgic:
” Eram copil pe-atuncea și nu stiam de ce
Când vedeam roș-albastru, zburam cu stelele.
Dar uite cm trec anii și-am înțeles ceva
Că viata mea întreagă va fi pentru Steaua!”
În jur de 12 noaptea am ajuns acasă. ,,Acum treci la teme, puștiule!” -- scrisoarea unui stelist către Costin Ștucan (gsp)
08/12/2023
06/12/2023
15/11/2023
06/11/2023
06/11/2023
02/11/2023
01/11/2023
01/11/2023
01/11/2023
07/05/2023