Deutsch Kurzhaar

REGULAMENTUL EXAMENULUI DE CREŞTERE DE TOAMNĂ (SOLMS)
din 17 martie 2007

I. Scopul examenului

(1) ​Examenul „Solms” este un examen de creştere. Acesta constituie o completare şi extindere a testării de creştere de primăvară.

(2) ​Sensul şi obiectivul examenului Solms este – ca şi în cazul Derby - stabilirea aptitudinilor naturale ale câinelui şi utilizarea sa viitoare ca vânător multilateral şi ca reproducător, precum şi stabilirea valorii genetice a părinţilor săi.
Se va acorda o atenţie deosebită caracterului câinelui.

(3) ​Dresajul câinelui pentru folosirea practică la vânătoare de câmp şi la apă trebuie să fie în principiu încheiat la această dată. Datorită faptului că prin dresura realizată de multe ori sunt estompate aptitudinile naturale, arbitrii vor acorda o atenţie sporită determinării aptitudinilor naturale.

(4) ​Condiţia de bază pentru un examen conştiincios o constituie existenţa de terenuri mari, bine populate cu păsăret şi iepuri, terenuri care trebuie să prezinte şi zone umede cu stufăriş.

(5) ​Recunoaşterea valorii genetice a părinţilor şi calitatea de reproducător a candidatului este mai facil apreciată prin examinarea a cât mai mulţi fraţi din aceeaşi fătare.

II. Organizarea examenului

§ 1

Testarea de toamnă – Solms - trebuie să se desfăşoare exclusiv toamna. Organizarea şi desfăşurarea acestui examen cade în sarcina clubului.

§ 2

(1) ​Se admit toţi câinii de vânătoare cu păr scurt, care au fost fătaţi după 1 octombrie cu doi ani înaintea anului concursului. Ei trebuie să fie înregistraţi în Cartea de Origine DK.
Se acceptă și câini de vânătoare cu documente FCI.
(2)​Câinii având vârsta peste 20 de luni trebuie, dacă sunt mai mulţi de 3, examinaţi împreună într-o grupă separată.

§ 3

(1) ​În principiu testarea trebuie să se desfăşoare pe probe de specialitate, dar fiecare club poate avea alte regulamente.

(2) ​Dacă examenul se desfăşoară în aşa fel încât un singur grup de arbitri să verifice toţi câinii în toate probele, atunci un grup de câini va fi format din maxim 6 câini.

III. Desfăşurarea testării

Generalităţi

§ 4

(1)​Câinii vor fi examinaţi la toate probele individual şi intensiv. Fiecărui câine i se va acorda de mai multe ori şansa de a dovedi cunoştinţele. În raportul final (formular) vor fi trecute toate detaliile importante.

(2)​Câinii pot fi examinați într-o singură grupă în toate domeniile, dar și separat pe domenii în condiții de lucru în câmp și la apă. În cazul în care verificarea se face în grupe pe domenii, atunci pentru domeniile nas și obediență prevală evaluarea grupului de arbitrii pentru evaluarea lucrului la câmp înaintea rezultatelor stabilite de către grupul de arbitrii pentru lucrul la apă.

Probe de examen

§ 5

Examenul de creştere de toamnă cuprinde următoarele probe:
1. ​Lucru la câmp: nas, căutare, aret, lucrul la păsăretul aripat (fazan), inclusiv căutarea și aducerea păsăretului (fazanului) proaspăt, a cărui cădere nu a fost văzută de câine sau aportul pe urma târâtă cu vânat cu pene
2. ​Lucrul la apă: Căutare în apă cu vegetaţie înaltă, scotocire în apă cu vegetaţie înaltă după raţă vie
3. ​Aport la vânat cu păr (iepure/iepure de vizuină)
4. ​Felul aportului Iepure/iepure de vizuină, raţă, fazan/potârniche/porumbel/raţă
5. ​Docilitate
6. ​Obedienţă
7. ​Plăcerea de a lucra în teren
8. ​Modul de a mâna:
cu glas pe urmă, cu glas la vedere, mut sau ezitant.
În funcție de posibilități se va stabili în funcție de modul de a vâna (cu glas pe urmă, cu glas la vedere, mut sau ezitant). Modurile de a vâna cu glas pe urmă, cu glas la vedere sau mut se pot evalua numai la iepuri sau vulpi. Mânatul la alt tip de vânat cu păr va fi trecut pe tabelul de note şi va fi semnalat de conducătorul examenului.
La evaluarea lucrului în domeniile nas, obediență și lucrul împreună cu conducătorul trebuie stabilite grupe pe domenii.

Lucrul la câmp

§ 6

Accentul principal va fi pus pe determinarea calităţii nasului, căutare sigură şi rapidă precum şi pe o căutare continuă, de durată şi planificată. Pentru evaluarea aptitudinilor câinelui șa examenul Solms trebuie să existe pretenţii mai mari, ținând cont, în general, de gradul mai mare de maturitate şi experienţă a câinelui (comparativ cu câinele Derby).

Nas:
(1) ​Evaluarea calităţii nasului este cea mai importantă şi în acelaşi timp cea mai dificilă parte a examenului la câmp. Calitatea nasului poate fi evaluată în principiu doar indirect prin observarea unei multitudini de indicii. De aceea această evaluare presupune cunoştinţe multiple şi o experienţă bogată din partea arbitrilor, pentru a putea ţine cont de condiţiile existente: vegetaţie, vânt, etc.
La câinii cu nasul fin, stilul de lucru este determinat mai ales de modul de folosire a nasului. Aceşti câini adulmecă cu nasul în vânt, marchează scurt mirosul de pasăre sau vânat, mestecă vântul la aret, găsesc repede, au chetă largă şi ştiu să indice sigur vânatul. O poziţie mai mult orizontală decât verticală a capului este semnul unui nas bun şi permite evaluarea calităţii nasului.

Căutare:
(2) ​Căutarea trebuie să fie rapidă, să acopere teren, să fie sistematică, continuă şi durabilă, dar nici într-un caz grăbită, superficială, inconstantă şi orientată după vedere. Stilul de căutare trebuie să fie determinat de folosirea nasului şi de dorinţa de a găsi. Căutarea va fi apreciată cu atât mai mult cu cât este adaptată terenului şi vântului. O bună împărţire a spaţiului, întoarcerea corectă în vânt, apropierea corectă de ascunzătoare sunt la fel de importante pentru evaluare precum şi un ritm de galop cursiv, care acoperă şi este adaptat terenului şi vegetaţiei Stilul de căutare permite determinarea unor aspecte importante precum : caracter şi echilibru psihic.

Aret:
(3) ​Câinele trebuie să rămână în aret la vânatul găsit până când ajunge conducătorul şi/sau vânatul pleacă stârnit de vânător sau singur. Aretul trebuie să fie expresiv. Un marcaj scurt nu este suficient. Ca şi aret se consideră doar aretul pozitiv, adică aretul la vânat. Caracteristici ale unui aret foarte bun sunt şi aprecierea corectă a distanţei, filajul, întoarcerea şi fixarea vânatului care fuge. Aret repetat fără vânat (aret „gol“) se consideră un semn al aretului nesigur şi se va considera defect.
În cazul lipsei vânatului cu pene, aretul va putea fi evaluat la vânatul cu păr.

(4) ​Pe cât posibil se va doborî în faţa câinelui după aret un vânat cu pene, în caz contrar se va trage pentru determinarea reacţiei la focul de armă în câmp, cât timp câinele nu este în contact cu vânatul. Nu se punctează poziţia liniştită la împuşcătură.

(5)​Pe cât posibil câinele trebuie să aducă un vânat proaspăt împușcat:

a) ​Ca şi muncă la păsăretul aripat se punctează pozitiv dacă câinele lucrează urma unei păsări aripate (fazan), găseşte vânatul şi îl aportează conducătorului său.
b) ​Atunci când nu există posibilitatea de a lucra un păsăret aripat, se poate puncta căutarea şi aportul unui vânat cu pene proaspăt împuşcat, dar numai în cazul în care câinele nu a văzut căderea vânatului.
Arbitrii pot chema un alt câine la lucru în cazul în care câinele care lucrează a văzut vânatul căzând. Conducătorului câinelui i se va indica locul aproximativ în care a căzut pasărea (fazanul). Câinele trebuie pus în lesă cu aproximativ 40 de m înaintea acelui loc. Câinele trebuie să caute scurt în faţa conducătorului şi să indice printr-un pas potolit şi nasul pe urmă (în pământ) că vrea să caute aportul pierdut. Punctarea se face după modul în care se comportă câinele în rezolvarea problemei.
c) ​Dacă nu există posibilităţile a) şi b), respectiv dacă câinele nu a putut găsi în cazul lucrului conform b), i se va trasa o urmă târâtă cu vânat cu pene (potârniche, fazan, porumbel sau raţă).
1) ​Urma va fi trasată de un arbitru pe sol cu vegetaţie, cu vânt din spate, cu două cotituri în unghi obtuz, pe o distanţă de 150 m. Distanţa între diferitele urme trasate trebuie să fie de cel puţin 100 m. La capătul urmei se va pune la vedere o piesă pe cât posibil proaspăt împuşcată (aceasta nu se acoperă şi nici nu se depune în adâncituri ale solului). Apoi, arbitrul se va îndepărta în continuarea urmei şi se va ascunde astfel încât să nu poate fi văzut de câine. Acolo va desprinde vânatul cu care a trasat urma şi îl va depune liber în faţa sa. Conducătorul poate cere ca vânatul cu care s-a trasat urma să fie depus pentru aport. În acest caz va transmite această dorinţă arbitrilor înainte de începerea lucrului. La cererea conducătorului, urmele pot fi trasate cu o piesă din aceeaşi specie de vânat cu vânatul care se lasă pentru aport. Piesa cu care s-a trasat urma va fi desprinsă în oricare din cazuri din lesa de trasaj înainte de a se începe lucrul.
2) ​Conducătorul are voie să lucreze primii 20 m cu câinele în lesă, apoi trebuie să dea drumul câinelui şi trebuie să se oprească. În cazul în care câinele se întoarce fără să fi găsit piesa şi nu reia urma din proprie iniţiativă, conducătorul are voie să-l pună încă de două ori pe urmă. Prin punerea pe urmă se înţelege orice influenţă a conducătorului asupra câinelui care să-l determine pe acesta să reia lucrul.
3) ​Se cere găsirea voită, rapidă şi independentă, precum şi apucarea rapidă şi aport bucuros al piesei, fără alte influenţe din partea conducătorului. Lucrul pe urmă trasată astfel nu trebuie punctat ca şi lucru la urmă. Scopul este determinarea dorinţei de a găsi, aduce şi plăcerii de a aporta. Se va evalua doar modul de abordare din partea câinelui, dacă vrea să găsească şi să aducă cu plăcere vânatul conducătorului său.
4)​Execuţia aportului în cazurile a), b) şi c) (cum apucă vânatul, îl aduce şi îl cedează) se va puncta ca şi „stil de aport“ ( vezi § 9).
(5) ​În cazul în care câinele este deranjat în timpul lucrului pe urma trasată sau în timpul aportului de circumstanţe excepţionale, rămâne la latitudinea arbitrilor să-i acorde o nouă şansă. În acest caz nu se punctează prima încercare.

(6) ​În cazul în care câinele lucrează mai întâi ca probă de lucru de căutare a aportului aport pierdut a unui păsăret sau pe urmă târâtă, iar mai târziu ca probă de lucru aduce conducătorului său o pasăre aripată în condiţii bune sau foarte bune, se va puncta cea din urmă probă, aceasta fiind mai valoroasă.

Lucrul la apă

§ 7

Se examinează următoarele aspecte în ordinea menţionată mai jos:
Reacţia la focul de armă şi căutarea în apa cu vegetaţie înaltă, scotocirea în apa cu vegetaţie înaltă la raţă vie şi stilul de aport.
În cazul mai multor verificări promovate se va consemna cel mai bun calificativ pentru scotocirea în apa cu vegetaţie înaltă. În cazul în care pe timpul lucrului la apă câinele găsește o rață vie, acțiuni se va acorda calificat pentru această muncă pentru această probă. Un calificativ dat înainte nu va fi preluat în aceste condiții și nu va avea nici un fel de influență asupra rezultatului. O astfel de procedură va fi consemnată separat în cadrul raportului general al verificărilor.

1. Reacţia la focul de armă

(a)​O raţă împuşcată se aruncă cât se poate de departe pe luciul apei şi câinelui i se dă comanda de aport. Un câine care nu a avut în termen de circa un minut după aruncarea în apă nici un fel de reacție nu mai poate fi verificat în continuare la lucrul la apă.

(b) ​În timp ce câinele înoată înspre raţă, se trage cu alice, în apă, în direcţia raţei. Câinele trebuie să aducă raţa independent rața (fără nici un fel de intervenție din partea conducătorului în cazul în care câinele nu are o atitudine corectă). În cazul în care vânătorul nu trage în apă, procedura se va relua, chiar dacă rața a fost adusă de câine.

(c) ​Un câine care ratează proba nu se va mai examina în continuare la lucrul la apă.

(d) ​În cazul în care câinele se dovedeşte că nu rezistă la focul de armă, reacţia se determină conform condițiilor generale $11, observaţia 1.

2. Căutare aport pierdut în apă cu vegetaţie înaltă

(a) ​Căutarea se desfăşoară imediat după proba de rezistenţă la focul de armă.

(b) ​Pentru aceasta se aruncă o raţă proaspăt împuşcată în apă, astfel încât câinele să nu poate vedea de pe mal nici aruncarea, nici raţa.
Raţa va fi plasată astfel încât câinele să fie trimis în căutare peste un luciu clar de apă (insulă, mal opus, suprafaţă de stuf).

(c) ​Conducătorului i se indică direcţia aproximativă în care este raţa dintr-un loc la cel puţin 30 m distanţă de raţă. Câinele trebuie să caute de aici în mod independent raţa, trebuie să o găsească şi să o aducă singur la conducătorul său (fără nici un fel de influență din partea conducătorului în cazul în care câinele greșește).

(d) ​Conducătorul are voie să-şi dirijeze şi să-şi ajute câinele, însă influenţe de tipul foc de armă sau aruncare cu pietre reduc punctajul acordat.

(e) ​Un câine care la această probă nu obţine cel puţin calificativul „suficient“ nu va fi examinat mai departe.

(f)​Un câine care la prima găsire nu aduce singur rața (fără nici un fel de influență din partea conducătorului), nu poate trece examenul. În acest caz și testul de căutare a vânatului pierdut se va evalua cu ”insuficient”. O rață percepută de câine este notată ca și găsită.

(g) ​În cazul în care la acest test câinele aduce o rață vie se va proceda cal al 3 și lucrul se va califica ca la ”scotocire a raței în apă cu vegetație înaltă”. În cazul în care acest lucru este evaluat cu ”suficient” se va relua căutare aport pierdut în apă cu vegetaţie înaltă cu rața care a fost plasată inițial pentru câine.

3. Scotocirea în apa cu vegetaţie înaltă la raţă vie

(a) ​O raţă vie se plasează într-un ascunziş, fără a fi împuşcată. Această pregătire nu trebuie să fie văzută de câine.

(b) ​După plasarea raţei, arbitrul duce conducătorul la distanţa de un foc de alice de locul unde se află raţa şi îi indică direcţia. Conducătorul dă comanda de căutare.

(c) ​Câinele trebuie să caute şi să găsească singur raţa. Conducătorul are voie să-l îndrume şi să-l ajute, dar influenţarea de durată duce la diminuarea punctajului.

(d) ​În momentul în care câinele scoate raţa din ascunziş şi o urmăreşte cu vederea, ea va fi împuşcată de conducătorul câinelui sau de o altă persoană, daca acest lucru este posibil în condiţii de siguranţă.

(e) ​Câinele trebuie să aporteze singur raţa doborâtă (fără influență din partea conducătorului)

(f) ​Arbitrii vor opri lucrul câinelui în momentul în care şi-au format o părere definitivă. Acest lucru este valabil şi atunci când raţa nu a fost doborâtă și arbitrii ajung la concluzia că respectivul câine nu corespunde solicitărilor. În primul caz se plasează o rață moartă în apă în condițiile în care acest lucru este văzut de câine, iar câinele trebuie să aducă singur rața (fără influență din partea conducătorului)

(g) ​Un câine care nu aduce singur, la prima găsire, raţa prinsă de el, apucată sau rața plasată în văzul său (fără influență din partea conducătorului), nu poate promova examenul. În acest caz și testul de căutare a vânatului pierdut și scotocire în apă cu vegetație înaltă se vor considera nepromovate. O rață percepută de câine este considerată ca fiind găsită.

4. Aportul de rață

(a) ​La stabilirea calificativului pentru „stilul de aport“ se va ţine cont de toate activităţile de aport ale câinelui la probele de apă. Se vor evalua la aport capacitățile învățate, adică luarea, apucarea și modul de aport.

(b) ​În cazul în care la ieşirea din apă câinele mai întâi lasă raţa – de exemplu ca să se scuture nu poate primi mai mult decât calificativul „bine“. Dacă un câine apucă raţa împuşcată sau raţa urmărită şi prinsă, incorect (de exemplu: de cap, aripă sau coadă) şi corectează pe uscat priza fără a se scutura, apoi o aduce, se pune în « şezi » şi cedează corect vânatul, calificativul va fi diminuat numai dacă o raţă vie ar fi putut să-i scape.

(c) ​Nu se va considera greşeală dacă câinele se scutură, dar ţine raţa în gură.

(d)​Evaluarea se va face ţinând cont de corectitudinea aportului adică aducerea, așezarea și cedarea corectă. În cazul evaluării modului de aport se vor avea în vedere toate aptitudinile de port ale câinelui.

(e)​Dacă lucrul individual la aportul raței se califică cu ”deficitar”, ”insuficient” sau ”nu s-a efectuat o verificare”, atunci rezultatul per ansamblu pentru aportul de rață nu poate fi decât ”insuficient” sau ”nu s-a verificat”.

(f)​La lucrul la apă câinele trebuie să aducă singur conducătorului (fără influență din partea conducătorului) rața găsită sau apucată. Lăudarea câinelui sau atenționarea la aport nu reprezintă o acțiune interzisă, dacă la momentul respectiv câinele lucrează corect.

(g) ​În cazul în care pe timpul lucrului la apă câinele găsește o rață vie, acțiuni se va acorda calificat pentru această muncă pentru această probă.

Urma trasată târând vânat cu păr

§ 8

(1) ​Lucrul pe urma de vânat cu păr se va verifica cu iepure sau iepure de vizuină pe cât posibil proaspăt împuşcat. Urma se trasează de arbitru pe o distanţă de 500 de paşi într-un teren deschis, incluzând două schimbări de direcţie în unghi obtuz, pe cât posibil cu vânt din spate. Distanţa între urmele trasate trebuie să fie de cel puţin 100 m. Piesa cu care se trasează sau o piesă proaspătă din aceeaşi specie de vânat se pune la vedere (neacoperită, fără să fie ascunsă într-o adâncitură a solului). Apoi arbitrul se va îndepărta în continuarea urmei şi se va ascunde astfel încât să nu poate fi văzut de câine. Acolo va desprinde vânatul cu care a trasat urma şi îl va depune liber în faţa sa. Conducătorul poate care ca vânatul cu care s-a trasat urma să fie depus pentru aport. În acest caz va transmite această dorinţă arbitrilor înainte de începerea lucrului.
La cererea conducătorului, urmele pot fi trasate cu o piesă din respectiva specie de vânat. Piesa cu care s-a trasat urma va fi desprinsă în oricare din cazuri din lesa de trasaj înainte de a se începe lucrul.

(2) ​Conducătorul are voie să lucreze primii 50 m cu câinele în curea, apoi trebuie să dea drumul câinelui şi trebuie să se oprească. În cazul în care câinele se întoarce fără să fi găsit piesa şi nu reia urma din proprie iniţiativă, conducătorul are voie să-l pună încă de două ori pe urmă. Prin punerea pe urmă se înţelege orice influenţă a conducătorului asupra câinelui care să-l determine pe acesta să reia lucrul.

(3) ​Se cere găsirea voită, rapidă şi independentă, precum şi apucarea rapidă şi aport bucuros al piesei, fără alte influenţe din partea conducătorului. Lucrul pe urmă trasată astfel nu trebuie punctat ca şi lucru la urmă. Scopul este determinarea dorinţei de a găsi şi plăcerii de a aporta. Se va evalua doar modul de lucru al câinelui, dacă vrea să găsească şi să aducă cu plăcere vânatul conducătorului său. În cazul în care câinele este deranjat de circumstanţe deosebite se aplică prevederile valabile în cazul urmei de vânat cu păr (§ 5 al. 5 c (5)) analog

(4) ​Modul în care se execută aportul se punctează ca şi „stil de aport“.

Aport

§ 9

(1) ​Ca şi „stil de aport“ se punctează executarea aportului, deci deprinderea câinelui de a apuca, a aduce şi a ceda vânatul.

(2) ​Apucarea şi purtarea corectă rezultă din modul în care câinele îşi dozează priza după felul şi greutatea vânatului. Se consideră greşeli atât o apucare, respectiv priză prea hotărâtă cât şi apucarea şi priza prea sfioasă. Molfăirea vânatului este greşeală şi se va consemna în mod explicit.

(3) ​Cedarea corectă constă în aducerea vânatului la conducător, aşezarea câinelui fără comandă sau la o comandă vocală normală – nu cu glas răstit!- lângă conducător şi păstrarea vânatului în gură liniştit până când conducătorul apucă piesa şi o recuperează la comanda dată cu voce obişnuită.
(4) ​Toate cele trei examene de aport (potârniche/fazan/porumbel/raţă, raţă şi vânat cu păr) vor fi evaluate separat. Din cele trei punctaje se determină un calificativ mediu. În cazul că media rezultată este între două calificative, nota va fi acordată după modul de aport la vânat cu păr.
​Exemplul 1: media 3,3 cu nota pentru vânat cu păr 2 sau 3 dă ca rezultat 3 pentru modul de aport.
​Exemplul 2: media 3,3 cu nota pentru vânat 4, dă ca rezultat 4 pentru modul de aport.

(5) ​La fiecare domeniu trebuie să existe un lucru realizat.


(6) ​Câini care rup sau molfăie prea tare vânatul sau care încearcă să-l îngroape vor fi excluşi de la probele următoare.

(7) ​Un câine care nu aportează piesa (pasăre sau vânat cu păr) la prima găsire este de asemenea eliminat din examen.

Docilitatea

§ 10

Docilitatea este premiza rezultată din aptitudinile native care fac posibilă orice colaborare între conducător şi câine, utilă la vânătoare. Modul docil este arătat prin dorinţa câinelui de a păstra permanent legătura cu conducătorul său, de a fi dirijabil şi prin dorinţa deliberată a câinelui de a se pune în slujba conducătorului său.

Obedienţa

§11

(1) ​Spre deosebire de docilitate, obedienţa este o formă de supunere directă dobândită din educaţie şi dresură. Este o cerinţă unilaterală a conducătorului.

(2) ​Obedienţa fără contact cu vânatul rezultă din manevrabilitatea câinelui la lucru şi din aceea că, orice comandă primită şi înţeleasă de câine (strigăt, fluierat sau gest) este executată imediat şi cu plăcere. Rezultă şi din comportarea câinelui atunci când lucrează alţi câini: stă liniştit şi dovedeşte prin aceasta că la vânătoare nu va deranja conducătorul sau alţi vânători.

(3) ​Obedienţa în contact cu vânatul presupune că în cazul în care se ridică pasărea, câinele să nu o urmărească. Mânarea îndelungată a iepurilor, prin care câinele nu revine în timp util la lucrul la câmp, la vânatul cu pene, se consideră greşeală şi în caz de repetare duce la eliminare.

(4) ​Obedienţa este expresia unui dresaj corect şi consistent. Este premiza oricărei utilizări la vânătoare. Evaluarea ei în cadrul testării este de aceea de importanţă majoră.

Plăcerea de a lucra

§ 12

Plăcerea de a lucra este indicată de pofta de lucru şi de dorinţa neobosită cu care câinele rezolvă probele de lucru. Va fi evaluată prin observare continuă şi punctată pe tot parcursul examenului.

Lucrul la iepure

§ 13

(1) ​În cazul în care un câine, din dorinţa conducătorului sau din întâmplare execută o muncă deosebită pe urma unui iepure „sărit“, nevăzut de câine, această muncă va fi consemnată în certificatul de examen.

(2)​O urmă excelentă de iepure va fi recompensată cu steaua Andreas. Acest rezultat nu are influenţă asupra punctajului în examen.

(3) ​Nu există pretenţia de lucru pe urma de iepure.

(4) ​Se va evalua numai aptitudinea de a căuta şi siguranţa căutării. Mânarea cu glas va fi notată.

IV. Principiile de acordare a punctajului

§ 14

(1) ​Notarea în probele individuale se face după scara de valori descrisă în § 11 a „Condiţiilor generale“.

(2) ​În cazul în care alte grupe de arbitri au ocazia de a-şi exprima părerea despre calitatea nasului (de ex. : grupa „apă“ la scotocirea la raţă) ele trebuie să prezinte decizia lor la şedinţa finală grupei „câmp“. Stabilirea finală a calificativului pentru nas se face de către grupul de arbitri de câmp. Lucrul pe urma trasată cu vânat târât nu trebuie luat în considerare la evaluarea calităţii nasului.

(3) ​Docilitatea, obedienţa şi plăcerea de a lucra vor fi evaluate de toate grupele de arbitri şi vor fi cuprinse la şedinţa finală într-un punctaj mediu. In caz de fracţiuni de punct, hotărâtoare este părerea grupei de arbitri de câmp.

(4) ​Calificativul „excelent“ va fi atribuit numai în probele de aptitudini pentru lucrul la câmp şi în apă.

(5) ​Nu se va realiza o ierarhizare a câinilor în cadrul aceleiaşi clase de premiere (punctaj).

(6) ​La câinii care reuşesc să absolve cu succes în anul lor de naştere un examen se trece în dreptul diplomei observaţia (J) pentru juniori (de exemplu: S1 (J)).
Condiţiile minime pentru fiecare clasă de premiere sunt trecute în tabelul de mai jos.

Condiţii minime

Se cere pentru

Verificări
Punctaj

Premiul 1
Premiul 2
Premiul 3
1. Lucru la câmp



Nas
4
3
2
Căutare
4
3
2
Aret
4
3
2
Lucrul cu păsăret aripat/fazan sau: aportul pierdut: păsăret aripat / fazan sau: urmă târâtă trasată cu vânat cu pene (păsăret aripat /fazan /porumbel /raţă)
3
3
2
2 Lucru la apă



Căutare aport pierdut în apă cu vegetaţie înaltă
3
3
3
Scotocire în apă cu vegetaţie înaltă la raţă
4
3
2
3. Urmă târâtă trasată cu vânat cu păr (iepure, iepure de vizuină)
3
3
2
4. Stil de aport Iepure/iepure de vizuină
Rață
Păsăret aripat/fazan/porumbel/raţă
3
2
2
5. Docilitate
3
3
2
6. Obedienţă
3
3
2
7. Plăcerea de a lucra
3
3
2

Acest regulament de examen a fost decis în cadrul adunării generale a Deutsch - Kurzhaar-Verband din data de 17 martie 2007.

Intră în vigoare la data de 1 aprilie 2007

Deutsch Kurzhaar puppy.(4male ,2female)
born 21/07/2019

KS Unkas vom Theelshof ZB.Nr 1067/14 Braun m. Abz. Gew:11.05.2014 Derby 1 (Nase 4h, Suche 4h, Vorstehen 4 h), Derby 1 (Suche 4 h), Solms 1 (Suche 4h, Vorstehen 4h), VGP 1. Preis 326 Pkt /TF (St.o.E 4h), Anlageprüfung Österreich 1. Preis, Feld & Wasserprüfung Österreich 1. Preis, Zuchtankörrung Österreich sehr gut, Zuchtschau Österreich V HN, HD-A2, OCD-frei, Stockmaß 64 cm,ADN.

KS Brise von den Donaumündungen ZB.Nr9004/16 Schwscwl .
Gew : 17.06.2015
Derby1 (Suche 4h)
Derby1
Solms 1
Vgp 1(333Pkt/
Vswp bestanden preis 1
Zuchtschau Viöl V, CAC,HN,HD-B2,ADN.

More info available by email or by phone ;
[email protected]
0751515179

Cedez drept de administrare( cesiune ) fond de vânatoare nr.5 Padina Jud .Buzau ( scrisoare garantie cu valoare de 6475€) .
Contract valabil pana la 2021 .
6 capriori ,
90 iepuri ,
1498 prepelită,
20 potarnichi,
60 turturica ,
38 gugustiuci,
1768 ciocarlie,
217grauri,
265 sturzul viilor ,
69 gasca de vara ,
128 garlita ,
19rata mare ,
10 rata mica ,
252 cioara griva,
260 cioara de semanatura ,
238 cotofana ,
16 gaita ,
20 vulpi

Dan Mocanu
0751515179

Bonny v.d.Donaumündungen
Derby 1,Suche 4h/Vorstehen 4h
Solms1,Suche 4h
Vgp1-333 Punke,Suche 4h
Bringtreue-Prüfung / Btr (die Prüfung bestanden!)
IKP 1 /136 Punkte StmE 4h
2 Zuchtschau Formwert V1(IKP,Solms)

B litter born on the 17 june 2015
Sire :KS AMMON VON ROSENTAL
Dam :FABIOLA VON DEN DONAU WIRBELN
5 males (2 black, 3liver/withe)
5 females(1 withe/black,2 liver,2 liver /withe)
Available Deutsch Kurzhaar pupies ,this breeding combines the exceptional hunting qualities of the world famous Hege Haus and Madlaghe ,Osterberg bloodlines
We expect pups with exceptional hunting qualities in both field and water.