Daniela Floroiu - Life Coaching

Din când în când, aflăm despre câte cineva că ”a plecat”.

Nu în vreo vacanță exotică sau în vreun loc uitat de lume.
Ci în acel loc din care nu ne mai așteptăm să revină.

După primele momente de uimire, de spaimă, de întristare, ne revenim ușor-ușor, ne spunem că ”viața merge mai departe” și chiar încercăm să trecem peste acea întâmplare..

Dar dacă cei plecați au însemnat ceva cu adevărat pentru noi, ni-i amintim.

Ni-i amintim în momentele acelea banale când stăteam la taifas, când glumeam sau când, unul dintre noi spunea ceva înțelept ce ne marca ziua sau poate chiar viața.

Pentru că sunt pasionată de Egiptul antic, am obiceiul să urmăresc emisiuni pe tema asta. Într-o seară, un mare egiptolog vorbea despre descoperirea uimitoare a unui mormânt neștiut până atunci de nimeni. Am reținut o remarcă a sa care suna ceva de genul:

” În toate camerele în care am găsit sarcofage, indiferent de rangul celui ce era în interior, pe pereții acelei camere era scris numele celui decedat fiindcă egiptenii credeau cu tărie că atâta timp cât cineva îți rostește numele, vei trăi veșnic. Și ei se asigurau de asta prin aceste inscripții”

Desigur că noi nu putem trăi veșnic fiindcă astăzi nimeni nu mai e înmormântat în piramide cu ziduri somptuos inscripționate, dar ce putem face cât trăim este să lăsăm un semn al trecerii noastre pe acest pământ astfel încât, măcar o mână de oameni să ne mai pomenească din când în când numele, nu-i așa?

Postarea mea de astăzi este inspirată de amintirea lui Călin Osman, un prieten ce a plecat dintre noi. Oamenii încă mă mai întreabă dacă nu mai pot să le fac rost de un ulei Antiviral, de un Remurex sau de o Abundență dar... Călin nu mai este și din păcate, uleiurile pregătite de el și ținute în piramida de cristal... nu mai sunt.

Soția lui mi-a scris zilele trecută că vrea să doneze o parte dintre cărțile sale așa că, la următoarele întâlniri pe care le voi face, cei ce vor dori, își vor putea alege o carte între coperțile căreia vor găsi un mesaj:

”Pentru că n-am știut ce să las mai frumos în urma mea când am plecat, ți-am lăsat o carte, să-ți fie călăuză, inspirație, lumină”-Călin Osman (primul din dreapta jos)

Din când în când, ne lăsăm copleșiți de obstacolele sau piedicile care ne apar pe drumul vieții.

Credem în mod prostește că ne-am pierdut busola care ne ghida înspre lumină, uitând că în inimă purtăm cea mai curată și mai luminoasă făclie dintre toate: Credința că indiferent ce ar fi, Dumnezeu ne va călăuzi pașii spre binele nostru cel mai înalt.

Și când privirile ni se înalță spre cer, de undeva de pe pământ, sosește un mesaj ca acesta pe care l-am primit eu de Sanda (participantă la tabăra Trăiește în inima ta).

Ziua se încheie cu un zâmbet pe buze și cu o inimă plină de recunoștință pentru toți oamenii frumoși pe care i-am întâlnit.

Gânduri cu lumină și iubire tuturor!

Alice Năstase Buciuta, despre workshop-ul de vindecare:

”În sala de curs a Danielei – în care efectiv simțeam fâlfâirea aripilor de îngeri, căci ea își curăță și își pregătește spațiul de lucru în acord cu divinitatea și lumile angelice – mi-am retrăit momentul nașterii și am avut parte de un moment de iubire atât de adâncă între mine și mama mea, încât relația mea cu mama, șubrezită în ani, în pierderi, în orgolii și în lacrimi, și-a recăpătat strălucirea divină și ne-a făcut să ne reapropiem profund și miraculos una de cealaltă.”

Spre lumină, prin vindecare. Cel de-al doilea curs legat de spiritualitate – Alice Năstase Buciuta Cel de-al doilea pas esențial pe care l-am făcut în legătură cu spiritualitatea a venit în viața mea într-un moment în care sim

O mărturie copleșitoare despre efectul taberei ”Trăiește în ❤ ta!”

Sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce s-a întâmplat aici. M-am simțit atât de iubită și am putut să dăruiesc (iubire) și simt așa că eman o căldură din mine și aș vrea să iubesc toată Terra asta...atâta iubire simt în mine.

Pentru mine păstrează mereu un loc în tabără 🥰

Daniela Floroiu- Impresii Tabăra Trăiește în inima ta- Ed. a 2a- Lizioara P. Daniela Floroiu- Impresii Tabăra Trăiește în inima ta- Ed. a 2a- Lizioara P.

Finalul taberei Trăiește în inima ta! din perspectiva lui Raul Neagoe

”După orice joc pe care l-am făcut, după fiecare activitate pe care am avut-o în grupul din perioada aceasta, m-am simtit mai vindecat, m-am simțit mai bine cu bine, m-am iubit mai mult. (...)

Ieșeam pe ușă de aici în fiecare zi și simțeam nevoia să împărtășesc celorlalți ceea ce trăiesc eu aici. (...)

Simt cu atâta putere să îi iau pe toți dacă pot și să-i aduc aici pentru că am văzut cm suntem noi, am văzut că în doar câteva zile am început să iubesc niște oameni. Treceau luni sau ani să pot să mă atașez de cineva atât de tare...”

❤❤❤

Mulțumesc Raul, aștept cu drag să ne revedem în taberele viitoare.

Daniela Floroiu - Impresii Tabăra Trăiește în inima ta- Raul Neagoe Impresii Tabăra Trăiește în inima ta- Raul Neagoe”Simt cu atâta putere să-i iau pe toți prietenii mei și să-i aduc aici. Am văzut că doar în câteva zile am î...

”M-am simțit aici exact ca într-un basm, și regină și balaur și pentru mine e o transformare foarte mare și ai spus ceva ce mie mi-a plăcut foarte mult, o frază despre regăsirea inimii și eu asta am simțit aici. Îți mulțumesc și te binecuvântez!”- Daniela

Daniela Floroiu-Impresii Tabăra Trăiește în inima ta- ed. a 2a- Daniela Purnavel Impresii Tabăra Trăiește în inima ta- ed. a 2a- Daniela Purnavel

”Tabăra este cel mai valoros și el mai de preț dar pe care l-am primit în viața mea de până acum. Pe mine mă uluiește faptul că de fiecare dată întâlnirea cu Daniela îmi depășește orice așteptări.

Așa cm am spus mereu, pentru mine ea este dovada că Dumnezeu există și am și râs în zilele acestea magice.

Am spus: probabil că Papa este reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, dar în viața mea, Daniela este reprezentanta lui Dumnezeu pe pământ si primesc în întâlnirile cu ea, în workshop-uile și în tabăra asta extraordinară pe care a făcut-o, dovezile de iubire ale lui Dumnezeu pentru mine. Ea este un mijlocitor și eu primesc toată iubirea Lui și învăț de la EL marea lecție a iubirii.

Am mers toată viața pe drumul acesta, am simțit că iubirea este misiunea mea și am învățat acum, în această tabără, cele mai valoroase lecții despre dragoste pentru că am învățat să vă iubesc pe fiecare atât de mult si atât de fără măsură și atât de fără judecată și fără opreliști încât sunt absolut uluită că există atât de multă iubire și atât de frumoasă.

-----
Exercițiile acelea în care v-am privit în ochi, au fost cele mai frumoase exerciții din lume pentru că am trăit toate felurile de iubire cu fiecare dintre voi, și toate viețile de mai înainte în toată frumusețea lor.

Deci nu am mai primit nimic din suferința trecută, ci numai iubirea.

-----
Nu mă tem pentru ce se va întâmpla pe pământ atâta timp cât am întâlnit oameni ca voi nu mă tem, știu că-l putem vindeca, știu că-l putem susține cu iubirea noastră.

A fost cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Vreau ca toată lumea să aibă șansa să trăiască asemenea experiențe- e tot ce mi-aș dori.

Eu cred că un dar ca ăsta este mai de preț decât orice alt cadou pe care ni l-am putea face.”- Alice Nastase Buciuta

Daniela Floroiu- Impresii Alice Năstase după tabăra Trăiește în inima ta Impresii Alice Năstase după tabăra Trăiește în inima ta

Atunci când vrei să-ți faci un cadou și nu știi ce cadou să-ți faci, alege Tabăra Trăiește în inima ta!, așa cm a făcut Maria:

https://www.youtube.com/watch?v=g7PmtZfRKAc&list=PL0AY46ktdjeLE99WSfpDzD_qPeiZeumns&index=29

”Nu-mi place să ies în față...”

Am tot auzit în ultima săptămână această propoziție la auzul căreia, recunosc că ridic din sprâncene.🙃

Eu de când mă știu, am vrut să fiu în față. N-aș ști să spun de ce.

Poate că vroiam să fiu văzută.

Poate că vroiam să fiu apreciată.

Poate că vroiam să fiu mai aproape de persoana aceea care stătea în spatele catedrei și pe care o admiram, fiindcă ne învăța ceva.

N-am stat în prima bancă decât în facultate (unde fugeau cu toții de primul rând) fiindcă la școală și la liceu, nu eram suficient de mică de statură ca să nu le stric celor din spate ”priveliștea” la tablă.

La grădiniță educatoarele vorbeau între ele ca și cm eu nu le-aș fi auzit:

”Ce lipicioasă e asta mică. O să-i fie bine în viață dacă o să rămână așa.”

Nu prea înțelegeam eu ce înseamnă a fi lipicios. ☺️Dar mă simțeam răsfățată când mă dădeau una alteia în brațe (nu suficient de des, dar nici prea rar).

Când venea inspecția la franceză, mă plimbau de la o grupă la alta fiindcă spuneau ele, eram dezghețată, ridicam mereu mâna să răspund și nu mă emoționam în fața oaspeților. 😃

Mie îmi plăcea să fiu ”vedetă”, mai ales că mă duceau și la grupe mai mari decât cea în care eram.

Prin școala generală m-am trezit că din comandant de grupă în clasa mea, sunt aleasă comandant de unitate. Nici până acum nu știu ce i-a făcut să mă aleagă. Dar știu că atunci când am fost nominalizată în fața tuturor pionierilor, m-a apucat plânsul.

Directorul școlii m-a luat după umeri și fără să știu cum, m-am îmbărbătat singură, mi-am înghițit lacrimile și am bâiguit acolo un:

”Mulțumesc. Este o onoare pentru mine și sunt mândră că vă voi reprezenta.”

În anul doi de facultate iar m-am trezit șefă de grupă (că deh era după note- măcar acolo știam de unde mi se trăgea).

Ideea este că șefia m-a urmărit mereu, fiindcă și-n prima mea carieră, tot șefă am fost (adică director financiar).

Mă gândesc mereu dacă nu cumva felul acesta al meu de a fi m-a propulsat prin viață.

Așa că atunci când aud:

”Nu-mi place să ies în față” sau ”Văd că mi se aștern în față treptele succesului și nu-mi place asta...(fiindcă nu-mi place să fiu vedetă sau să mă vadă lumea) stau și mă întreb:

”Ce câștigi din statul în umbră?” sau

”Ce pierzi dacă ieși în față?”

Știu că unii părinți le-au spus copiilor lor: ”Capul plecat sabia nu-l taie” sau ”Lauda de sine nu miroase a bine” dar chiar așa?

Păi dacă îți place să stai în spate, să nu fii remarcat, să nu pășești nici măcar cu un pas în afara lumii tale, înseamnă că te limitezi singur(ă) și atunci... să spunem că muncești cât trei, că nu-ți iei pauze sau concedii, că tragi acolo, la jug, la business, la afacerea cuiva, și cui crezi că-i va păsa?

Cine crezi că va veni să-ți zică:

”Mai odihnește-te și tu. Ia-ți o pauză. Ai muncit destul. Uite, îți aducem ajutoare sau măcar te vom recompensa.”

Îți spun eu: Nimeni.

Fiindcă așa cm zicea un șef de-al meu (francez):

”Dacă angajatul nu zice nimic, înseamnă că-i convine și că e mulțumit.”

Deci?

Mai vrei să stai în umbră?

Mai vrei să fii la coadă?

Ia-ți inima în dinți și arată-te!

Arată lumii cine ești!

Spune-le tuturor ce știi și ce poți. Ieși din zona de confort fiindcă libertatea se află la capătul fricilor tale.

Ți-e teamă să te expui?

Ce pierzi dacă te expui? Nimic.

Ți-e teamă să vorbești în public?

Ce pierzi dacă vorbești? Nimic.

Ți-e teamă că ”te judecă lumea?”

Dă-i un nume lumii. Vei constata că marea lume este reprezentată de 2-3 persoane care te-ar putea judeca.

Și dacă te judecă? Ce?

Te vor da afară din casă? De la job? Din oraș? Din țară?

NU!

Deci?

Ieși în față! Lasă scuza că ești introvertit(ă). O să observi că nu doare să fii măcar din când în când extrovertit(ă).

Altfel nu vei evolua, nu-i așa?

PS. dacă vrei să-ți schimbi comportamentul și să ieși în față cu încredere și ușurință, te aștept în 24-25 februarie la workshop-ul: Vindecă-ți trecutul, scapă de frici, creează-ți un viitor strălucit.

”Nu te-îndrăgosti de cel care iubeşte cu jumătate de măsură.

Nu te mulţumi cu o jumătate de prieten.

Nu participa la acţiunile celor pe jumătate talentaţi.

Nu trăi jumătate de viaţă şi nu muri jumătate de moarte.

Dacă optezi pentru tăcere, atunci taci.

Dacă vorbeşti, continuă până termini ce ai de spus.

Nu alege tăcerea ca să spui ceva.

Nu vorbi ca să nu spui nimic.

Dacă accepţi ceva, atunci acceptă cu curaj, nu te eschiva.

Dacă refuzi, atunci acest fapt să fie evident...

Un refuz ambiguu echivalează cu-o acceptare.

Nu admite jumătăţi de răspuns.

Nu te-încrede-n jumătăţi de adevăr.

Nu visa jumătăţi de vis.

Nu te amăgi cu jumătăţi de speranţă.

Jumătate de-înghiţitură nu-ţi va stinge setea.

Jumătate de-îmbucătură nu-ţi va potoli foamea.

Jumătate de drum nu te va duce nicăieri.

Jumătate de idee nu-ţi va aduce rod.

Jumătatea cealaltă este partea de care te temi.

Eşti tot tu, în acelaşi loc, dar în alt timp.

Eşti tu, dar în lipsa ta.

Jumătatea aceea de viaţă este viaţa ta netrăită.

Un cuvânt pe care nu l-ai rostit.

Un zâmbet pe care l-ai amânat.

O dragoste pe care n-ai trăit-o.

O prietenie despre care n-ai ştiut.

A atinge, dar a nu ajunge.

Muncă şi, totodată, neparticipare, participând doar pentru a fi absent.

Este ceea ce te face un străin celor de lângă tine, iar pe ei străini ţie.

Jumătate este, spus simplu, un moment de incapacitate.

Dar tu nu eşti jumătate, eşti întreg şi capabil.

Eşti întregul făcut pentru a trăi o viaţă rotundă, nu jumătate de viaţă."

Khalil Gibran - ,,Profetul"