Clubul Sportiv Burizado Dojo - Karate

a caut o sala de Judo.Am reusit sa o gasesc.Era CSS 2 cu o sala de Judo undeva intr-o vila in zona restaurantului Nan Jing.Sensei era Miclos Sorin. Am vorbit cu Sensei si m-am inscris la aceea sala.Cu banii economisiti mi-am cumparat cu greu primul Kimono ( se gaseau foarte greu,am reusit sa gasesc undeva pe Blanari dupa 1 luna si dat spaguta corespunzatoare vanzatoarei ) si evident celebra geanta sport Capris. Imi aduc aminte ca mergeam de 3 ori pe saptamana la sala si parintii nu stiau.Si asa au trecut 3 luni pana mama m-a prins ca spalam seara kimonoul la celebra masina de spalat Albalux. Eram printre cei mai mici din sala.Erau perioade cand aveam antrenamente la sala din zona Nan Jing si perioade cand mergeam la sala lotului national – in zona B-dul Basarabiei.La 10 ani ( prin anul 1979 ) aveam centura verde – era cea alba vopsita cu vopsea Galus – in oala mamei pe care am stricat-o de la vopsea.Si nu era prima oala stricata,asa am vopsit si centura galbena si pe cea portocalie. La sala din zona Nan Jing,pe la 10 ani ( cam prin anul 1979 ) venea un domn masiv care tinea cursuri de Karate Shotokan in alte sali ale cladirii.Cunoscand cladirea foarte bine,dupa antrenamentele mele de Judo stateam si spionam ce fac cei de la Karate – pe vrremea aceea erau interzise.Stiu ca circa o luna m-am tot rugat de Sensei sa ma primeasca si pe mine.Dupa o luna de…buna ziua…as vrea sa fac si eu Karate cu Dvs…Sensei m-a primit.Acea zi mi-a schimbat viata si am avut onoarea sa cunosc un om deosebit.Era Sensei Paica Adrian.Omul care ne-a invatat mai mult poate decat parintii.Omul care ne-a disciplinat,ne-a educat,ne-a invatat autocontrolul. A fost o vreme indelungata in care am stat numai prin sali.A fost alta perioada in care ma antrenam singur.Acum as vrea sa pot transmite mai departe ceea ce am primit.Cred ca a venit timpul…sau poate am imbatranit eu.