Club Sportiv Shiro Tora

Iata ca am ajuns inca odata la un sfarsit de an, cand facem cate o mica premiere pentru sportivii nostri. Din pacate in acest an, nu toti au reusit sa ajunga la festivitate, fiind cu alte situatii, dar noi ii asteptam sa isi ia premiul :)

Daca scolile au avut "Saptamana altfel", noi de ce sa nu avem "Antrenamentul altfel"? Practic un antrenament in care au participat si parintii sportivilor nostri. Scopul? sa vada ca lucrurile nu sunt asa de simple precum par din exterior, sa vada ce inseamna sa lucrezi cu partener, sau in formatie, pe scurt, sa vada antrenamentele prin ochii sportivilor!

Cupa Romaniei SKI

Rezultate obtinute:
3 locuri 3
1 loc 1
toate la proba de kata SKI

Trăim într-o epocă în care oamenii sunt blazați, apatici, plictisiți.
Mai ales copiii de azi, adolescenții, tinerii, parcă dorm pe ei.
Părinții ridică din umeri și spun “Așa e el. Așa e generația lui”.
Problema nu este că această generație nu are potențial. De fapt nu are “scânteie”. Nu are “zvâc”. Nu are entuziasm. Și nu are pentru că are totul. Tot confortul. Și pentru că are tot confortul, nimic nu o mai impresionează, nimic nu o mai entuziasmează. Singura preocupare a acestei generații pare a fi: “Cu ce mă mai distrez azi?”
Nimeni nu se mai gândește azi la muncă, transpirație, efort, pasiune, sacrificii.
Apatia, indiferența, lipsa angajamentului, au devenit ceva normal și acceptabil.
Mai ales adolescenții parcă dorm emoțional, parcă nu mai simt nimic.
Și dacă nici artele marțiale nu-i trezesc… ce îi va trezi la lumea reală?
O postare a lor pe social media? Câteva like-uri? Un meme? Un filmuleț de 20 secunde pe Tik Tok?
Dacă mintea lor nu are un scop, se va preocupa doar de distracție. Apoi de distrugere, de autodistrugere.
Pentru că distracția poate exista doar alternativ cu munca.
O distracție veșnică nu mai e distracție.
Din prea mult confort, din prea multă distracție, din lipsa de scop, de sens, de efort, fizic și psihic, tinerii ajung inevitabil la vicii, la dependențe, la depresie, la agresivitate pasivă, la autoizolare.
Asta se întâmplă când oamenii nu au principii de viață și valori. Când trăiesc doar ca să consume, doar să cumpere obiecte, doar să se distreze.
Dacă tinerii nu se trezesc într-o sală de arte marțiale, atunci unde se vor trezi? Pe stradă? Sau în lumea virtuală?
Da, un club de arte marțiale înseamnă disciplină, efort, înseamnă curaj, înseamnă respect, înseamnă valoare. Este un mediu real, este un mediu exigent, unde nimeni nu te întreabă dacă îți place. Unde faci că trebuie, că e necesar, că e util pentru tine. Nu pentru că este distractiv.
La antrenamentele de arte marțiale tinerii au șansa să se descopere pe ei înșiși. Să afle că pot face lucruri care li se păreau la început imposibile.
La cursurile de arte marțiale nu se învață doar lovituri, căderi, proiectări, imobilizări, strangulări. Se formează caracterul.
Se umple golul interior.
Spiritul marțial este opusul letargiei.
Artele marțiale ne învață să fim activi, să fim prezenți, să fim pregătiți pentru orice, să fim “aici și acum”.
Adevărata luptă este împotriva indiferenței. Împotriva acelei ceți emoționale care acoperă totul, chiar și bucuria de a trăi.
Antrenamentul nu solicită doar corpul, ci mai ales mintea, și poate chiar și spiritul, și sufletul amorțit.
Adevărata victorie este să te trezești.
Întâi pe tine însuți. Apoi chiar și pe cei de lângă tine.

Tocmai a trecut un weekend dificil pentru noi, dar cu multe satisfactii. Sambata, 2 sportivi au luat centura maro, d**a un examen sustinut cu sensei Tetu Gheorghe (7 dan karate), iar duminica am participat cu 7 sportivi la Campionatul National S.K.I. traditional, ce a avut loc la Fagaras. Aici sportivii nostri au obtinut 1 loc intai, 2 locuri 2 si 6 locuri 3. Pentru noi inseamna foarte mult, avand in vedere nivelul sportivilor cu care am concurat. Speram ca pe viitor sa fim mai multi si sa venim cu mai multe medalii!

Cel mai inalt punct!