17/09/2026
Herghelia Cislău, aristocrația cu copite de pe Valea Buzăului. Caii de rasă din țara în care măgarii fac legile
***
De la facerea lumii și până la inventarea fondurilor europene, calul a rămas partenerul cel mai de nădejde al omului. Antropologii, niște indivizi care își pierd tinerețea numărând oase prin șantiere arheologice, susțin că nobila cabalină ar fi al doilea animal domesticit de rasa umană, imediat după câine și cu mult înaintea alegătorului de rând.
De la câinele de pripas până la murgul de rasă, omul a căutat mereu un patruped pe care să-și rezeme vanitatea. În timp ce poporul truditor își număra boii din bătătură, potentații timpului își măsurau statutul în cai-putere reali, nu sub capota vreunui bolid nemțesc cumpărat din bani publici. Astăzi, când românul de rând și-a schimbat calul pe un cazan pe motorină de mâna a doua, la Herghelia Cislău rezistă ultimul bastion al nobilimii cabaline: un rai ascuns printre dealuri unde caii au sânge albastru, iar administratorii au nervi de oțel.
Într-o evoluție firească a speciilor, pe măsură ce bipezii au învățat să poarte lavalieră și să perceapă vămărit, calul a făcut tranziția de la simplu motor de tracțiune pentru plug la statutul de blazon. Pe vremuri, cu cât erai mai mare baron în feudă, cu atât dețineai mai mulți cai iuți și murgi umflați în mușchi. Astăzi, locul armăsarilor a fost luat de caii-putere ascunși sub capotele nemțești ale băieților deștepți, iar nobilul animal a fost retrogradat la rolul de psihoterapeut pentru copiii stresați de tablete sau de simplu accesoriu foto pentru turiștii care vor să pară romantici pe Facebook.
Cu toate acestea, la Herghelia Cislău, undeva pe Valea Buzăului, într-un colț de țară unde aerul curat încă nu a fost concesionat vreunui dezvoltator imobiliar, supraviețuiește o enclavă a aristocrației cabaline. La Cislău, caii de rasă nu doar că sunt la ei acasă, dar privesc cu o vădită superioritate spre fauna politică județeană.
Herghelia Cislău, cazarma de lux a Maiestății Sale Carol I
Povestea hergheliei de la Cislău începe în 1884, când Regele Carol I – un neamț disciplinat care nu înțelegea de ce românii fac pauză de masă de trei ore – a privit pășunile dintre dealurile buzoiene și a zis că acolo e locul ideal pentru o bază de remontă. Nemții au această fixație ciudată de a construi lucruri care să dureze peste secole, lucru de neînțeles pentru un primar modern care asfaltează același drum de două ori pe an.
Cislăul a devenit rapid sanatoriul și uzina de cadre a armatei române. Caii răniți pe fronturile patriei veneau aici la recuperare, mâncau iarbă cu proprietăți terapeutice și se întorceau pe câmpul de luptă. Mii de copite au bătut caldarâmul Europei plecând de la Cislău în cele două războaie mondiale.
Apoi a venit tehnologizarea, tancurile au luat locul cavaleriei, iar militarii au realizat că un motor diesel nu trebuie hrănit cu ovăz când e pace. În 1946, în loc să dărâme grajdurile pentru a face spații de depozitare sau un CAP eșuat, autoritățile de atunci au avut o scăpare de bun-simț: au transformat locul în sanctuar de elită. Din 1910-1915 rămăseseră clădiri făcute cu cap, așa că din 1946 Cislăul a devenit cartierul general al rasei Pur Sânge Englez. Iar ca tabloul să fie complet mioritic, prin 2011 au adus de la Tulucești de Galați și nucleul rasei Gidran, probabil ca să existe și o componentă moldovenească în ecuația geneticii cabaline.
Pur Sângele Englez de la Herghelia Cislău: Viteză de galop, preț de Logan la mâna a doua
Pur Sângele Englez este, în lumea cailor, echivalentul unui bolid de Formula 1, dar fără probleme de software. Este un cal proiectat exclusiv pentru un singur lucru: să alerge de să-i sară potcoavele.
„Principala sa însușire este că fuge foarte repede. Încă de pe la 1700 lorzii englezi au început crearea acestei rase pentru curse de galop. În schimb, nu sunt prea talentați la sărituri”, ne explică dr. Bela Gaboș, comandantul peste armăsarii de la Cislău.
Măsurând între 1,55 și 1,75 metri la șa, cu picioare fine, lungi și mai nervoase decât un șofer în traficul din Capitală, Pur Sângele Englez este definiția eleganței. La vârsta de doi ani, mânjii trec printr-o selecție mai severă decât admiterea la Academie:
1. Proba de viteză: Se măsoară dacă animalul zboară pe pistă sau doar se plimbă ca un pensionar la stațiune.
2. Examinarea morfologică: Se verifică finețea capului, urechile ascuțite și alura generală.
3. Decizia: Exemplarele de top rămân pentru reproducție; restul sunt scoase la mezat.
Și aici intervine tragicomedia românească. Deși ai de-a face cu o capodoperă genetică selecționată de trei secole, un armăsar de Pur Sânge Englez de la Herghelia Cislău se vinde cu aproximativ 1.200 de euro. Adică mai ieftin decât un telefon inteligent de ultimă generație sau decât un cazan pe patru roți adus din Germania cu kilometrajul dat înapoi. Cauza? În România nu mai există niciun hipodrom funcțional pentru curse de galop. Statul român a reușit performanța unică de a crește cai de viteză într-o țară fără piste, dovedind din nou că logica administrativă de la noi este un mister imposibil de elucidat.
Funcționara cu patru copite și zero cereri de mită
Neexistând hipodromuri, clienții hergheliei au rămas doar privații nostalgici, colecționarii de frumos sau părinții care vor să le cumpere odraslelor un cal mai cuminte decât câinele bunicilor. Se zice că odată dr. Bela Gaboș le-a oferit unor astfel vizitatori o poveste care ar trebui predată la Școala Națională de Studii Politice și Administrative.
Se face că a venit o familie hotărâtă să cumpere o iapă pentru fetița lor, dar oamenii erau sceptici în privința temperamentului animalului. Ca să le demonstreze că rasa Pur Sânge Englez de la Cislău are mai mult bun-simț decât jumătate din aparatul bugetar central, șeful hergheliei a luat iapa de căpăstru și a poftit-o direct la el în birou.
Timp de o jumătate de oră, cât s-au redactat actele, s-au pus ștampilele și s-au tăiat chitanțele, iapa a stat cuminte lângă birou, examinând dosarele cu șină fără să dărâme vreo vază, fără să necheze neîntrebată și fără să ceară spor de antenă sau pauză de cafea. Surse neconfirmate spun că animalul chiar a privit cu compasiune spre hârtiile din birou, fiind singurul prezent din încăpere care înțelegea cu adevărat conceptul de noblețe.
Gidranul de la Herghelia Cislău ori despre răbdarea husară și spatele plătitorului de taxe
Dacă Pur Sângele Englez era destinat ofițerilor de paradă și aristocraților care pariau la Ascot, rasa Gidran este soldatul de rând din linia întâi. Creat prin încrucișarea dintre Pur Sângele Englez și Pur Sângele Arab, Gidranul este calul istoric al trupelor de husari.
Caracteristicile rasei Gidran vorbesc de la sine despre rezistența la tăvăleală:
1. Sarcina istorică: Trebuia să parcurgă 65 de kilometri pe zi pe teren accidentat.
2. Încăpățânarea utilă: Purta în spate un husar de 85 de kilograme cu echipament complet, timp de mai multe zile la rând.
3. Temperamentul: Învață mai greu decât englezul, dar este mult mai docil, sare peste obstacole fără să comenteze și nu intră în panică la prima groapă.
Practic, Gidranul este reprezentarea cabalină a plătitorului de taxe din România: rabdă mult, poartă în spate o greutate disproporționată stabilită de alții, merge pe drumuri desfundate și, la finalul zilei, dacă îi dai puțin ovăz și o vorbă bună, continuă să tragă fără să organizeze o grevă generală.
Parlamentul din padoc: Politică fără mușcături, doar din nechezat
Astăzi, herghelia de la Cislău trece printr-o perioadă de înflorire care contrastează puternic cu restul instituțiilor publice. Grajdurile centenare au fost renovate, tencuiala nu mai cade pe cai, iar efectivul numără aproximativ 40 de armăsari tineri din fiecare rasă, 200 de iepe și o armată de mânji și armăsari pepinieri.
Manierele din comunitatea de cai de la Cislău oferă o lecție dură clasei politice de la București. Deși vorbim despre sute de animale de talie mare adunate pe aceleași pășuni rotative, la Cislău domnește o ordine desăvârșită:
1. Matriarhatul funcțional: Conducătorul grupului la pășunat nu este cel mai gălăgios armăsar, ci iapa cu cea mai mare experiență. Ea merge în frunte, stabilește ritmul de deplasare și cercetează terenul pentru pericole.
2. Ierarhia fără sânge: Ordinea socială se stabilește prin confruntări simbolice. Caii rareori ajung la bătaie fizică și aproape niciodată la răniri grave.
3. Protocolul de intimidare: Conflictele se rezolvă prin atitudini amenințătoare, urechi date pe spate, nechezături stridente și gesturi demonstrative.
Este, în esență, o formă de grozăveală elegantă. Caii au înțeles că o luptă reală le-ar risipi energia inutil, așa că preferă să rezolve treburile din priviri și nechezat – o metodă copiată fidel și de parlamentarii noștri, cu singura diferență că la cai rezultatul chiar duce la stabilitate și la protejarea grupului.
Politica din grajd: Lecții de democrație de la iepe
Ceea ce impresionează cel mai mult la Cislău este organizarea internă a hergheliei. Caii trăiesc după reguli clare, formate în milioane de ani de evoluție: conducătorul grupului nu este armăsarul cel mai țâfnos sau cel mai vocal, ci iapa cu cea mai mare experiență. Ea deschide drumul, stabilește ritmul de galop și evaluează pericolele din teren. Mai mult, conflictele pentru ierarhie se rezolvă prin gesturi demonstrative, nechezături și grozăveli, fără violență fizică sau răniri grave. Se poate spune că în grajdurile de la Cislău există mai multă democrație, bun-simț și rânduială decât în Casa Poporului, unde politicienii se încaieră pe ciolan fără să aibă nicio iapă bătrână și înțeleaptă care să-i ghideze.
Hipodromul fanteziei naționale
Privind la armăsarii de la Cislău cm galopează în ordine impecabilă pe dealurile Cislăului, nu poți să nu rămâi cu o întrebare de un civism amărui: când va reuși oare statul român să construiască un hipodrom adevărat de galop, pentru ca acești cai superbi să nu mai fie vânduți pe bani de buzunar și folosiți pe post de mobilier de birou?
Răspunsul plutește în aerul cald de pe Valea Buzăului. Probabil atunci când politicienii noștri vor învăța de la iepele bătrâne de la Cislău cm se conduce un grup fără să calci în picioare tot ce e în jur și când viteza de reacție a administrației va prinde din urmă un Pur Sânge Englez lansat la galop.
Până atunci, însă, rămânem cu o singură dilemă pentru viitorul zootehniei carpatice: într-o țară în care măgarii fac legile, iar boii le respectă, vom avea vreodată un hipodrom adevărat pentru caii care chiar știu să alerge?
https://georgelixandru.com/2026/09/14/herghelia-cislau-aristocratia-cu-copite-de-pe-valea-buzaului-caii-de-rasa-din-tara-in-care-magarii-fac-legile/
