15/06/2026
În weekendul 12-14 iunie am fost cu grupa 2017 la turneul de la SportsFestival Cluj.
Am obținut 5 victorii și o înfrângere ocupând locul 2 la turneu.
✅ Transilvania SEEDS - CFR 1, Scor 3-1
✅ Transilvania SEEDS - Luceafărul 2, Scor 3-0
✅ Transilvania SEEDS - U Cluj Negru, Scor 3-1
✅ Transilvania SEEDS - Someșul Gilău, Scor 4-0
✅ Transilvania SEEDS - Luceafărul 1, Scor 4-1
❌ Transilvania SEEDS - U Cluj Alb Scor 1-4
De obicei nu postăm scoruri.
Pentru că adevăratul rezultat nu se vede pe tabelă. Se vede peste 5, 10, 15 ani în omul care devine copilul de azi.
Dar de data aceasta am vrut să onorăm munca lor. A copiilor, a părinților și a antrenorilor. Acest trio care face totul posibil.
Acum vine partea care mă face să mă gândesc de fiecare dată când intru pe teren cu ei.
Noi facem 2 antrenamente pe săptămână.
Echipele pe care le-am întâlnit fac deja 4 antrenamente săptămânal. La 9 ani. Și le cer copiilor lucruri pe care le-ai pretinde unui jucător profesionist din Champions League 😁
Și totuși, noi am câștigat 5 din 6 meciuri.
Nu pentru că avem cei mai talentați copii din Cluj.
Ci pentru că ai noștri vin pe teren bucuroși. Prezenți și Motivați.
Asta face diferența.
Acum vreau să îți spun ceva despre presiune.
Copilul tău pune singur presiune pe el. Enorm de multă. Vrea să câștige, vrea să marcheze, vrea să nu te dezamăgească, vrea să fie ales, vrea să fie bun...
Această presiune există deja în el. E naturală și e frumoasă chiar.
Problema apare când tu adaugi peste ea.
Când după un meci pierdut, în loc să îl îmbrățișezi, primul lucru pe care îl întrebi este legat de ce nu a făcut bine.
Când ești pe margine și la fiecare greșeală de-a lui oftezi zgomotos și el vede. Vede de pe teren.
Când te uiți la el după meci și el știe, fără să îi spui nimic, că nu ești mulțumit. O citește pe fața ta în mașină, acasă, la masă.
Când acasă, la masă, subiectul e tot meciul de azi. Ce a greșit și ce putea face mai bine.
Copilul tău simte tot. Chiar și ce nu spui.
Și încet, încet, fotbalul care era joacă devine obligație.
Acum vreau să îți vorbesc despre o greșeală pe care o văd tot mai des.
Și o înțeleg. Vine din dragoste.
Mulți părinți își duc copiii la echipele cu tradiție, cu rezultate, cu palmares. Vor ce e mai bun pentru ei.
Dar în realitate, ce se întâmplă?
La 7, 8, 9 ani, copilul tău ajunge într-un lot de 25-30 de jucători. Antrenorul are un obiectiv clar: "să câștige"😁. Și va juca mereu cu cei mai "buni" copii.
Copilul tău stă pe bancă.
Un copil care stă pe bancă nu se dezvoltă, nu învață, nu crește și nu se bucură.
STĂ și Privește. Și încet, își pierde dragostea pentru sport.
La vârsta asta nu contează la ce club joacă copilul tău.
Contează să joace. Contează să fie văzut de antrenor. Contează să se simtă important în echipă.
Un copil care joacă constant la un club mai mic se va dezvolta infinit mai mult decât un copil care stă pe bancă la un club mare.
Fotbalul se învață jucând. Nu privind.
Rolul tău ca părinte nu e să îl împingi spre performanță.
E să îl ghidezi spre ea.
Copilul împins aleargă din frică. Copilul ghidat aleargă din dorință.
Și copilul care aleargă din dorință va alerga mult mai departe. Și mult mai mult timp.
La SEEDS, fiecare copil joacă. Nu doar cei mai "buni", nu doar cei mai rapizi, nu doar cei care marchează.
Toți.
Pentru că nu știm cine va înflori la 9 ani și cine la 13 ani. Și nici nu e treaba noastră să decidem asta acum.
Copilăria nu se repetă!
Fiecare meci, fiecare gol, fiecare zâmbet de pe teren rămâne cu el pentru totdeauna.
Și te las cu o întrebare.
Când copilul tău vine la tine după meci, indiferent de rezultat primul lucru pe care îl vede pe fața ta este bucurie că l-ai văzut jucând?
Sau îngrijorare pentru ce nu a jucat bine?
Gândește-te la asta.
Pentru că el cu siguranță o face.
⚽️💚 FORZA SEEDS! ✊️