21/09/2026
„Ai aranjat marfa primită azi în stockroom, așa cm ți-am spus?”
„Da.”
Perfect.
În aceeași zi, un client caută exact unul dintre produsele primite dimineață.
Mă duc în stockroom, convins că îl voi găsi acolo unde trebuia.
Nu era.
Îl caut peste tot și, cu chiu, cu vai, îl găsesc în spatele altor produse.
Clientul a fost fericit. A cumpărat produsul. Problemă rezolvată.
Dar eu am rămas cu o întrebare.
M-am dus la coleg:
„Unde ai pus produsul?”
„Păi am crezut că vrei să-l pun acolo.”
Și atunci mi-am dat seama.
Eu i-am spus ce și cm să facă.
El a auzit.
El a făcut cm a înțeles.
Eu a trebuit apoi să descurc ițele.
A fost un mic cross-wire de comunicare.
Și, în situația asta, vina era la mine.
Eu am gândit din perspectiva celui care transmite mesajul:
„I-am explicat clar.”
Dar nu m-am oprit să mă gândesc la perspectiva celui care îl primește.
Ce a auzit?
Ce a înțeles?
Ce a făcut?
De aici am început să mă gândesc altfel la comunicare.
Există o diferență între a comunica clar și a crede că ai comunicat clar.
Comunicarea nu înseamnă doar să transmiți mesajul.
Înseamnă să pui energie în proces:
să te gândești la receptor,
să alegi cm împachetezi informația,
să verifici înțelegerea,
să te asiguri că mesajul a ajuns acolo unde ai vrut să ajungă.
În cazul meu, finalul a fost fericit.
Am găsit produsul.
Clientul a cumpărat.
Toată lumea a plecat mulțumită.
Dar eu am rămas cu o lecție:
Nu este suficient să fi spus clar.
Trebuie să mă asigur că am fost înțeles clar.
