23/10/2026
107…și cam atât.
Acum mai bine de douăzeci și doi de ani Toder Șteț îngenuchea cu lacrimi în ochi la capătul unei partide cu Dinamo ce avea să consfințească retrogradarea Ceahlăului în Divizia B.
Au fost lacrimi la margine ,lacrimi pe teren și în tribune.Probabil mulți dintre noi avem o mică tresărire când ne aducem aminte acele momente.
Dispărea una dintre puținele bucurii ale unui oraș fără o mare tradiție fotbalistică.
Timpul a trecut,promovările și retrogradările s-au succedat,până când un italian farsor a reușit să pună crucea peste tot ce a însemnat FC Ceahlăul.
S-au găsit soluții și ne-am reinventat,sub altă formă,altă Mărie ,și ușor ușor,alte povești .
Noi le-am crezut și înghițit pe toate,doar văzusem pe viu golul lui Tacchinardi,cum să nu visăm că vom ajunge iar ce-am fost odată .
Din păcate însă ,ni s-au vândut povești și la fel ca în 2015 suntem din nou pe marginea prăpastiei.
Fără să avem o mare istorie în spate ,pe Borzoghean am scris împreună povești frumoase.Fără prea multe cântece din peluză am reușit să facem adversari mai mari să pară mici .
Era și greu să fie altfel ,cu un Lefter capabil să apere două penalty-uri într-un singur meci.
Cu un Mișu Ionescu sau Baldovin pentru care o talpă pusă unde trebuie era mai frumoasă ca un gol .
Cu un Marc dirijor la mijlocul terenului sau un golgeter Axinia în fața căruia adversarii se transformau în jaloane.
Sub Pietricica s-au scris cele mai frumoase amintiri ale noastre și mai devreme sau mai târziu poate se vor rescrie .
Ceahlău’ , Ceahlău ‘ , Ceahlău ‘ !
💛🖤
